Am plecat. Vreau să văd râul. Vreau să văd dealul. Vreau să văd câmpia. Vreau să mănânc broaste. Vreau să uit de slăbănoagă. Vreau să scap de omul mic.
Am plecat rău. A plecat soarele mic de multe ori. Nu m-am mai urcat. Am mâncat numai urechi de broască. Am rupt bâta. Mi-a iesit o bubă. M-au alungat niste oameni. Nu mai găsesc pestera. E, cum se va zice?, naspa.
Am mâncat urechi de broască
10 Responses to “Am mâncat urechi de broască”
-
-
-
Daca broasca de balta nu are urechi, atunci oracaitul este inutil, nu? :)) Dar daca prietenul nostru Calin, cel ce ne-a scutit pe noi sa-i punem miere in ceai, nu de urechi de broasca de balta ne vorbeste? Mai sunt si alte broaste pe lume. Apropo, broasca testoasa de Galapagos o avea urechi? Totusi cred ca de broasca de balta e vorba din moment ce ne-a spus ca a rupt bata. :))
ApreciazăApreciază
-
-
au urechi interne, pot auzi, da n-au pavilioane, nimic exterior de care sa tragi 🙂
nici broastele-broaste, nici alea testoase…si eu sunt curioasa ce-o fi mancat de fapt omul pesterii…
da daca ma gandesc mai bine as prefera sa nu stiu…ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 