Mi-am dus fiul la antrenamente la AC Milan Junior Camp. În copilărie nici nu aş fi îndrăznit măcar să sper că aş putea avea parte de aşa ceva. Poate că a fost mai mult o ambiţie a mea decât a lui. Surpriza e că-i place. Iar dacă îi place, atunci am să-l învăţ măcar ceea ce ştiu.
Iată-l la capătul traseului printre jaloane, o treabă mai grea decât pare, desigur 😉
Antrenamentul văzut după gard. În picioare, antrenorul italina şi translatoarea (click pt imagine mărită :P)
Cât despre părinţi, prin bălării…
P.S. Sunt nişte fotografii şi pe blogul fiului.





