Roşie ca o buburuză era şi avea sandale albe, cu care lipăia timid pe pavajul umed. Seară era. Sau poate dimineaţă. Măsura secundele cu pasul mărunt. Privită dinspre cafenea, avea un aer romantic, un scop tremurat. Privită din larg… pur şi simplu nu se vedea. Poate din cauza valurilor destul de înalte, sparte în ţăndări spumuite ca într-un tablou hipnotic. Ceva bizar scria până şi în procesul verbal: martorii au crezut, multă vreme că ea era, încă, acolo. Dar rămăsese doar rochia roşie, aşezată lângă sandalele albe.
PA scris pentru etapa 10, Faleza a concursului Orasul PA.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 