Mi-au plăcut, în Shanghai, oamenii. În general. De exemplu, mi-a plăcut deschiderea multora, atunci când vedeau că vreau să-i fotografiez. Multi se bucurau, pur si simplu.
Am făcut această fotografie într-un pasaj, lângă grădinile Yu Yuan, despre care constat că încă nu v-am scris… Am văzut întâi copilul din bratele lui, mic-mic (cred că nu împlinise o lună!), apoi l-am văzut pe tatăl mândru. Am vrut să fotografiez „de la sold”, dar l-am văzut luminându-se la fată si mai mult, la vederea aparatului foto mânuit de un alb. Asa că mi-a oferit unul dintre cele mai deschise zâmbete cu care am avut de a face!
Da, am întâlnit si chinezi care se fereau. Mai ales atunci, cu incidentul, nimeni nu a vrut să spună nimic-nimic. Dar e de înteles, într-un fel. Nu vreau să mă refer azi la aceia temători, ci la ceilalti, cei care voiau să comunice uman.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 