«   |   »

Ger

Îl ajunsese frigul. Dacă ar fi avut vlagă, ar fi dârdâit. Până la miezul nopţii se simţise încălzit de amintirile din timpul zilei. De omuleţii care, ţopăind în jurul lui, se hlizeau. Dar acum, odată cu trecerea într-o nouă zi, realizase dintr-o dată că e singur. Asta îi dădea fiori mai reci decât gerul aspru. Brrr! Cineva îi pusese un fular, de parcă asta ar fi ajutat la ceva. Ce ironie!, ar fi putut să spună, în momentul în care i s-a spart nasul, de parcă ar fi fost sticlă, nu un morcov înfipt în cap.

Posted on 31/01/2010 at 00:04 in PA/Proză Arhiscurtă   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete:

2 Responses to “Ger”

    
  1. Avatarul lui Cristian Lisandru
    crislis
    31/01/2010 la 02:48

    Mână de meseriaş al PA-urilor… Cu tot dichisul literar aferent…

    Apreciază

    Răspunde

Trackbacks

    

Lasă un comentariu