Se transformă iubirea în ură?

În urmă cu ceva timp (au trecut fix sase luni de atunci!) am intrat într-o mică (dar vioaie) si foarte scurtă polemică pe blogul Lorenei. Pe scurt, la un articol al ei, am emis următoarea teză:

Dragostea se poate transforma în ură, mai degrabă decât în indiferență. Cu cât dragostea e mai mare, cu atât șansele să devină mai degrabă ură decât indiferență sunt mai mari.”

În replică, Lorena a spus:

Imi pare rau, “calinhera”, nu sunt de acord cu ceea ce spui tu. Cum putem degrada un sentiment atat de sublim ca iubirea, reducandu-l la ura. Pentru mine ura, agresivitatea fac parte din sentimentele care degradeaza fiinta umana. Iubirea nu poate fi degradata…ea se poate singe…dar niciodata uitata.

Desi mi-am propus să explic încă de atunci de ce cred că e corect ce spun, s-a întâmplat să mă iau mereu cu altele. Revin astăzi, când am de scris un comentariu greu, despre alegeri. (Dacă asa s-a nimerit, înseamnă că asa trebuia să se întâmple)

Explicatia mea e simplă, ca un PA: dragostea, fiind cel mai intens sentiment, nu poate esua în indiferentă. Atunci când iubesti total rupi toate puntile dindărăt. Nu mai există pasul înapoi, nu te mai retragi. Iubesti si gata, sută la sută. Uneori, se întâmplă ca lucrul ăsta, dragostea mare, să nu tină la infinit. Când dragostea e totală, asteptările sunt, si ele, uriase. Dacă, dintr-un motiv sau altul, sunt înselate, dezamăgirea e si ea imensă. Unii se sinucid, unii se îmbată, altii, simtindu-se trădati, pun semnul minus sentimentului total, care se transformă în ură. Iubirea transformată în ură (două sentimente la superlativ) e ceva mult mai logic decât stingerea pur si simplu a iubirii.

P.S. 1 Ura care a fost initial iubire nu înseamnă neapărat un sentiment manifestat explicit. Dar această ură legitimiează, cumva, iubirea, ca sentiment puternic. Altfel, nici iubirea n-a fost imensă, ci doar romantică.

P.S. 2 Cred si în ura care se transformă în iubire.

45 comentarii to “Se transformă iubirea în ură?”

  1. Avatarul lui CalinH

    @ajnanina: Nici măcar eu nu m-am gândit atât de departe, dar ce idee îndrăzneată ar fi: iubire-ură-iubire! Si de ce nu?

    Consemnez votul tău pentru transformare: 6:5.

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    @Mariana: Complex răspunsul tău, trebuie recitit pentru că are mult miez. Totusi, de dragul scorului, putem considera că

    a transforma = a înlocui?

    Apreciază

  3. Avatarul lui Mariana

    Da, Călin. În contextul acestei dezbateri, a transforma = a înlocui. : )
    Dacă nu e iubire, ceva este: ori ură ori indiferenţă…ori moarte, când suntem goi de sentimente…

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @Mariana: Avem, deci, 7-5.

    Apreciază

  5. Avatarul lui LePetitPrince

    stai ca nu am urmarit ce socotesti tu acolo…vezi sa nu gresesti la calcule ca eu nu corectez decat literele!

    Nu stiu daca am fost limpede… zic inca o data: e ca si cand iti dai cuiva cuvantul. Cine are cuvant il respecta cine nu, nu. Deci nu agreez chestia cu transformatul. Dar atentie, nu vorbesc de surogat de stare ci de starea sublima, absoluta care e greu de atins.

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @LeP: Rămâne socoteala initială 😛

    Apreciază

  7. Avatarul lui zbordefluture

    Asta e si credinta mea. Si am si simtit acest sentiment… la un moment dat… de ura… pentru cineva iubit.. Iubit cu pasiune si tarie. Dar a fost pe o perioada scurta… Apoi m-am descatusat definitiv si mi-am reluat cursul firesc… al vietii.
    Exact cum spui… iti faci niste sperante… ai niste asteptari… cele mai mari, de la persoana iubita. Si cand ai impresia ca nu exista reciprocitate… cand constati ca totul a fost minciuna… e imposibil sa nu ai acea frustare. Cel putin momentan. Ajungi si la indiferenta… Dar daca a fost iubire, imposibil sa nu te lupti cu neputinta.

    Apreciază

  8. Avatarul lui CalinH

    @zbordefluture: Asteptam câteva mărturii ale unor persoane care chiar au trăit asta. Sunt povesti triste, dar adevărate…

    Scor: 8-5

    Apreciază

  9. Avatarul lui A.Dama

    Iubirea şi ura coexistă, precum lumina cu întunericul. Când într-o parte a lumii e zi, în alta e noapte. La fel, când iubeşti cu pasiune o persoană, o şi urăşti pentru că depinzi atât de mult de ea (asta zicea papa Freud, care între timp a mai fost completat, corectat…).
    Ideea e că nu ştii dacă e lumină, dacă întunericul nu face contrast.
    Cum să fie iubire, dacă nu e ură care să o reveleze?

    Apreciază

  10. Avatarul lui CalinH

    @A.Dama: Binevenită referirea la Freud. Pfu, e 9:5!

    Apreciază

  11. Avatarul lui gabi

    …eu sunt curioasa ce crede dl. Lica.

    O sa-mi expun si eu punctul de vedere care pe moment s-a ratacit printre punctele voastre 🙂

    Apreciază

  12. Avatarul lui CalinH

    @gabi: Dl. Lică are impresiile ascutite.

    Apreciază

  13. Avatarul lui gabi

    Ok.
    Sa desfacem, cusand la locul lui acel punct.
    Nimic nu e mai frumos decat o romanta cu parfum 😉

    …vine surazand si acel punct… de vedere.

    Apreciază

  14. Avatarul lui vreausapotsapotsavreau

    Caz concret aici cand iubirea s-a transformat in ura. Ironic insa e faptul ca inca suntem legati de aceasta ura. E benefica cumva, e alt fel de iubire

    Apreciază

Răspunde-i lui LePetitPrince Anulează răspunsul