Se transformă iubirea în ură?

În urmă cu ceva timp (au trecut fix sase luni de atunci!) am intrat într-o mică (dar vioaie) si foarte scurtă polemică pe blogul Lorenei. Pe scurt, la un articol al ei, am emis următoarea teză:

Dragostea se poate transforma în ură, mai degrabă decât în indiferență. Cu cât dragostea e mai mare, cu atât șansele să devină mai degrabă ură decât indiferență sunt mai mari.”

În replică, Lorena a spus:

Imi pare rau, “calinhera”, nu sunt de acord cu ceea ce spui tu. Cum putem degrada un sentiment atat de sublim ca iubirea, reducandu-l la ura. Pentru mine ura, agresivitatea fac parte din sentimentele care degradeaza fiinta umana. Iubirea nu poate fi degradata…ea se poate singe…dar niciodata uitata.

Desi mi-am propus să explic încă de atunci de ce cred că e corect ce spun, s-a întâmplat să mă iau mereu cu altele. Revin astăzi, când am de scris un comentariu greu, despre alegeri. (Dacă asa s-a nimerit, înseamnă că asa trebuia să se întâmple)

Explicatia mea e simplă, ca un PA: dragostea, fiind cel mai intens sentiment, nu poate esua în indiferentă. Atunci când iubesti total rupi toate puntile dindărăt. Nu mai există pasul înapoi, nu te mai retragi. Iubesti si gata, sută la sută. Uneori, se întâmplă ca lucrul ăsta, dragostea mare, să nu tină la infinit. Când dragostea e totală, asteptările sunt, si ele, uriase. Dacă, dintr-un motiv sau altul, sunt înselate, dezamăgirea e si ea imensă. Unii se sinucid, unii se îmbată, altii, simtindu-se trădati, pun semnul minus sentimentului total, care se transformă în ură. Iubirea transformată în ură (două sentimente la superlativ) e ceva mult mai logic decât stingerea pur si simplu a iubirii.

P.S. 1 Ura care a fost initial iubire nu înseamnă neapărat un sentiment manifestat explicit. Dar această ură legitimiează, cumva, iubirea, ca sentiment puternic. Altfel, nici iubirea n-a fost imensă, ci doar romantică.

P.S. 2 Cred si în ura care se transformă în iubire.

45 comentarii to “Se transformă iubirea în ură?”

  1. Avatarul lui Marius Ola

    Eu mă îmbăt şi la propriu şi la figurat în versuri, dar totuşi nu urăsc, încă iubesc din cele mai adâncuri simţiri. Şi a trecut ceva timp. Nu pot să urăsc. Trebuie să fie vorba de mult orgoliu la mijloc să fie tranformată iubirea în ură. Există totuşi momente de neputinţă, probabil că atunci ura îşi face loc, dar iubirea, dacă e iubire trimfă. Oricum în indiferenţă nu poate decade o iubire. De stins, posibil. De obicei o înlocuiesc cu o altă iubire. Dar mai trebuie ca şi „leoaică tânără iubirea” să îmi sară în faţă:)

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    @Marius Ola: Un vot împotriva urii, deci.

    Apreciază

  3. Avatarul lui Necunoscut

    Nu musai, dar cred că mi-ar schimonosi viaţa:)

    Apreciază

  4. Avatarul lui Marius Ola

    No, că am uitat să mă semnez:)

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @Marius Ola: Cred că nimeni nu-si doreste ca dragostea-i mare să se transforme în ură. Dar lucrurile astea sunt greu de controlat.

    Apreciază

  6. Avatarul lui cell61

    Grea temă, iubirea.
    Nu cred că vei găsi un răspuns la această întrebare, cel puţin nu unul care să dea dreptate cuiva, dacă asta cauţi.

    Eu sunt de aceeaşi părere ca şi tine. Inclusiv cu PS2-ul. În orice caz, dacă ar fi să aleg, prefer ca cineva să mă urască decât să-i fiu indiferent.

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @cell61: Ai subliniat ceva important – multora, ura li se pare mai convenabilă decât indiferenta.

    Deocamdată, scor 1:1. Sau 2:2.

    Apreciază

  8. Avatarul lui ioana

    este si normal sa se transforme in ura si furie cand asteptarile sunt inselate iar dragostea a fost prea mare, alminteri ar insemna ca nu ne respectam propria capacitate de a iubi. ura este insa o parere de rau ca s-a terminat „asa”, si nu opusul dragostei care este chiar indiferenta. indiferenta vine cand cineva conchide ca nu a meritat efortul de a iubi. o dragoste care se sfarseste prin indiferenta nu imi pare a fi un elogiu la adresa celui care a iubit.
    asta daca nu vorbim si de „linistea” care se asterne dupa o perioada si care este normal sa-si aiba doza nepasare, dar care nu cred ca poate fi confundata cu insensibilitatea.

    Apreciază

  9. Avatarul lui Leo

    Si eu cred ca dragostea se poate transforma in ura, da’ intr-o ura din aia, la fel de intensa ca dragostea de odinioara.
    Invers, nu cred ca e posibil, cel putin din punctul emu de vedere. 😉

    Apreciază

  10. Avatarul lui cell61

    Leo, dragă eşti emu? 😀
    Sau doreai să scrii emo? 😀

    [cârcotaş cum mă ştii, n-am scăpat prilejul :D]

    Apreciază

  11. Avatarul lui CalinH

    @ioana: Retin că ura este furie, părere de rău uriasă, fortă.

    As zice 3:2 pentru transformarea în ură.

    Apreciază

  12. Avatarul lui CalinH

    @Leo: Cred că si „invers” e posibil. Încerc să-mi imaginez o situatie, poate fi subiect de PA.

    Scor 4:2.

    Apreciază

  13. Avatarul lui cell61

    Călin, eu am văzut câteva cazuri cu colegi care nu se înghiţeau absolut deloc, se mai şi şicanau pe la serviciu, şi care au ajuns să fie împreună. Nu sunt chiar rare cazurile astea.

    Nu vreau să mă folosesc de argumentul filmelor în care se prezintă situaţii dintr-astea – se cheamă comedii romantice şi aş putea găsi „n” exemple.

    Apreciază

  14. Avatarul lui dielda dinu

    Iubirea nu poate genera nicicand ura.
    Sentimentul „acela” identificat de voi in context este „purgatoriul iubirii” si poate fi numit neputinta, frustrare, indrarjire etc… Dar nu ura. Iubirea ramane totdeauna invesmantata in straiele poleite ale pozitivitatii. Ura poarta mereu straiele ponosite pastrate in Cufarul Pandorei.

    Apreciază

  15. Avatarul lui drawforjoy

    Cred ca nu se transforma nimic. Ura poate sa apara doar cand dispare iubirea. Si iubirea poate sa apara atunci cand dispare ura.

    Apreciază

Răspunde-i lui Leo Anulează răspunsul