Soluţia doi

Repede, chemaţi ambulanţa, să-nceapă coşmarul,

să se audă cum înjură şoferii,

să vâjâie aerul, să fiarbă girofarul,

să transpire la minus cinci grade celsius brancardierii!

 

E un caz de forţă majoră, dacă-mi permiteţi o părere,

s-a rupt ritmul, cineva a ieşit din rând.

Vorbim despre o relaxare, despre un alt puncte de vedere,

care se va dovedi perisabil, în curând.

 

Zău aşa, oamenii depind de sentimentul de gloată.

Ce-i, oare, mai înălţător decât apartenenţa la muşuroi?

Dacă rişti să gândeşti te poţi trezi, dintr-o dată,

că eşti singur sau, în cel mai bun caz, sunteţi doi.

Etichete:

23 Responses to “Soluţia doi”

  1. Avatarul lui CalinH

    @g1b2i3: Iar într-o gloată eşti mai singur decât în doi. Nu ştiu dacă mai singur decât în unu.

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    @Dan: Face parte din detaşarea pe care şi-o impune autorul faţă de personajele sale. Nu-i iese, dar încearcă 😉

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @gabi, LeP: Hehe, amuzant.

    Apreciază

  4. Avatarul lui Maria Postu

    Epoca actuala distruge romantismul…Ambulanta e termenul care exprima caracteristica acetor vremuri:o epoca bolnava in care ambulanta e necesara dar nu stim daca macar doctorul si soferul sunt sanatosi.

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @Maria Postu: Da, sunt multe elemente în această poezie care sugerează ceea ce spui.

    Apreciază

  6. Avatarul lui gabi

    offtopic, banc

    Un miliţian îşi facea rondul de zi într-un parc.La un moment dat se aşează obosit pe o bancă dar aceasta se rupe si miliţianul cade pe spate. Trecând pe acolo un copil îi spune: „nenea, nu fi supărat fiindcă e normal ca cel mai înţelept să cedeze primul”

    Apreciază

Trackbacks

Răspunde-i lui calinhera Anulează răspunsul