Pauză. Ca o virgulă

Mă aşez pe pământul gol pentru că simt nevoia să iau o pauză.
Pământul se roteşte în jurul propriei axe, aşa că
m-am gândit să stau pe aproape. (Există o cauză.)

E o idee reconfortantă să îţi imaginezi că te afli fix pe axă.
Că, într-un fel, eşti chiar tu buricul pământului.
Apar însă câteva neajunsuri care n-au habar de sintaxă.

Te-ntrebi: dacă totul s-ar învârti în jurul tău,
ce-ai putea să faci ca să nu te apuce ameţeala?
Cât de adânc ar trebui să te îngroape ca să nu-ţi pierzi capul în hău?

E o dilemă din care nu poţi să ieşi, până la sfârşit,
decât dacă te ridici şi mergi mai departe.
(Deşi ai avea tot dreptul să te simţi un pic obosit.)

Etichete: , ,

9 comentarii to “Pauză. Ca o virgulă”

  1. Avatarul lui Necunoscut

    Asa e. Nu putem lua o pauza decat la final.

    Apreciază

  2. Avatarul lui Marius Ola

    Nimeni nu e burcul pământului. Doar se crede câteodată şi atunci apare blasfemia calităţii de om şi micimea sa de furnică în comparaţie cu universul:)

    Apreciază

  3. Avatarul lui Vania

    Mă simt puţin obosit. Cam ca o virgulă în loc de cratimă…

    Apreciază

  4. Avatarul lui holicica

    sper ca nu te’ai asezat intre subiect si predicat 🙂

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @Vania: Bine. Să fie punct, atunci.

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @holicica: O să fie punct între subiect şi predicat.

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @Marius Ola: E bine să te crezi, uneori, buric al pământului.

    Apreciază

  8. Avatarul lui gabi

    Cand esti propria axa, viata te ia in brate si-ti spune sa iei o pauza, scotandu-te cu grija din centru de cerc.
    Si mergi mai departe…
    Dupa foarte scurt timp, oboseala dispare 😉

    Apreciază

  9. Avatarul lui CalinH

    @gabi: Şi când reapare?

    Apreciază

Răspunde-i lui Anonim Anulează răspunsul