Toată lumea aştepta. Cei din cor aveau vocile încălzite, rudele şi invitaţii jucau de pe un picior pe altul, scoţând aburi la fiecare vorbă şoptită. Cei mai pioşi se rugau în gând, miresei i se făcuse frig, mirele râdea tâmp.
Fane Ochi trăgea cadru după cadru. Doar naşul îi spusese clar: „Pozezi tot!”. Din una-n alta, s-a strecurat în altar, de unde ieşea un fum uşor, fum de tămâia diavolului. „Nu mă fotografia cînd fumez, te rog, că Tata nu ştie că fumez”, i-a zis popa, stingând chiştocul.
Tămâia diavolului
23 comentarii to “Tămâia diavolului”
-
-
foarte tare! M-am distrat copios!
@Leo
n-are nici o legatura cu un banc…si nici nu cred ca e inspirat de un banc care circula, posibil ca de acum inainte sa apara si un banc care sa circule…aceasta ne va confirma traficul CalinuluiApreciazăApreciază
-
@LeP: Nu te baza pe traficul ăsta. Si ai dreptate, nu e amuzant ca banc, e pera lung textul ca să fie povestit.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 