Stătea pe marginea aleii către Castelul Peleş şi, calm, azvârlea bumerangul care se întorcea la el, fără greş. Un artist a cărui pricepere te convingea să cumperi, chiar fără să ai nevoie. Dar spectacolul încântător s-a sfârşit prost. Câţiva metri mai la deal a apărut un alt tip cu o vioară şi a început să cânte. Fabulos. Omul cu bumerangul a întors privirea. Vă daţi seama ce s-a întâmplat: în acea secundă, bumerangul aruncat cu atâta măiestrie s-a întors, cuminte, izbind.
Bumerangul şi vioara
15 comentarii to “Bumerangul şi vioara”
-
Filmul de autor al lui Tarkovsky (lucrarea de licenta) s-a intitulat „Compresorul si vioara” …
ApreciazăApreciază
-
-
În „Compresorul şi vioara” finalul a fost diferit.
Aici, însă, speram la o întâlnire între vioară şi bumerang…ApreciazăApreciază
-
@Vania: Am să mai trec pe acolo, am auzit că pe ăia cu bumerangul îi schimbă din când în când, când se accidentează.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Imi place generozitatea de idei. Ma refer la comentarii.
Cat despre aruncatorul de bumeranguri din PA-ul tau, nu am pareri. Cu siguranta el a inteles ce inseamna sa intorci privirea mai mult de 3 secunde pe „traseu” 🙂ApreciazăApreciază
-
-
@gabi: Sunt convins că si cititorii simt nevoia să se răcorească, din când în când, imaginându-si „sânge pe pereti”. Eu însumi am făcut-o, inventând această situatie.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Asta sună ca zicala „Nu dați în pianist”, sau, adaptată, „…violonist”.
Amuzantă. O putem vota? 😉
ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 