Îi fusese profesor de desen. Un profesor bun, de vreme ce, oricât de netalentat ai fi fost, nu-ţi strica media; primeai opt dacă nu prea chiuleai şi arătai că, măcar, te străduieşti. Îi încuraja chiar pe aceia care era clar că n-au niciun dram de talent.
Acum sunt din nou faţă în faţă. Fostul elev e turist, fostul profesor expune nişte desene cu castelul într-un colţ din Sala Cavalerilor. Amândoi speră să nu fie recunoscuţi. Elevul cumpără un desen.
– E ieftin, îşi spune, dar nu prea grozav.
Desene pe memorie
35 comentarii to “Desene pe memorie”
-
definesc eu repede : am atatea de facut incat dor notificarile imi atrag atentia 🙂
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
@desene: Niciunul n-a vrut s-o recunoască, cred, dar sunt convins că amândoi au ştiut cu cine au de a face şi, data viitoare, se vor bucura să vorbească unul cu celălalt, privindu-se în ochi.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 