Copiii, doua fetite si un baietel, se joaca. Cu mult foc se joaca. Apoi, dintr-o data, oamenii mari isi dau seama ca e liniste. Deci se intampla ceva suspect. Mezina apare, cu un zambet smecher:
– Cat e ceasul?
– Cinci.
– Bine, zice, si fuge.
Se aude cum striga, triumfator: „Cinci!”
În mai putin de un minut, cei trei navalesc in camera si impart foi de hartie pe care scrie ceva. Pana sa se dezmeticeasca cei mari, îi zoresc, veseli:
– Repede, poftiti in sala, biletele la control!, si ii imping spre camera copiilor.
Urmeaza o bataiala draguta, giumbuslucuri, cantece si frunti rosii, transpirate. Dupa o jumatate de ora, fiecare mititel se arunca in bratele cateunui adult care, nu stiu cum, îsi simte sufletul plin, plin.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 