Archive for octombrie 23rd, 2009

  |  
23/10/2009

Amintiri dintr-o după-amiază recentă

Copiii, doua fetite si un baietel, se joaca. Cu mult foc se joaca. Apoi, dintr-o data, oamenii mari isi dau seama ca e liniste. Deci se intampla ceva suspect. Mezina apare, cu un zambet smecher:
– Cat e ceasul?
– Cinci.
– Bine, zice, si fuge.
Se aude cum striga, triumfator: „Cinci!”
În mai putin de un minut, cei trei navalesc in camera si impart foi de hartie pe care scrie ceva. Pana sa se dezmeticeasca cei mari, îi zoresc, veseli:
– Repede, poftiti in sala, biletele la control!, si ii imping spre camera copiilor.
Urmeaza o bataiala draguta, giumbuslucuri, cantece si frunti rosii, transpirate. Dupa o jumatate de ora, fiecare mititel se arunca in bratele cateunui adult care, nu stiu cum, îsi simte sufletul plin, plin.

 

circ

Posted in D-ale copiilor, ZideZi | 14 Comments »

Etichete: ,
23/10/2009

Vreau carti frumoase si oameni decenti in viata mea

1. (Domnul Lică transpiră răsfoind)
”Oamenii sunt precum cărţile: pe unii îi ghiceşti după prima pagina, alţii te incită să-i aprofundezi.” Era sigur că citise undeva asta, nu contează unde, contează că i-a venit în minte acum, când o strânge în brate. Voia s-o citească din scoarţă în scoarţă, dar se tot poticnea la prefaţă. Nu avea decât două opţiuni : să citească rezumatul (o aventură fulgerătoare de o noapte) sau să consulte critică literară (toţi prietenii care o citiseră).

1′. (A citi frumusetea)
”Oamenii sunt precum cărţile: pe unii îi ghiceşti după prima pagina, alţii te incită să-i aprofundezi.” Era sigur că citise undeva asta, nu contează unde, contează că i-a venit în minte acum, când o strânge în brate. Voia s-o citească din scoarţă în scoarţă, dar se tot poticnea la prefaţă. Asta pentru că stia: oricât ar fi de bună, frumuseţea citită prea mult, dezamăgeşte.

2. (Cărtile si regretul)
Între doua mutari, intelectualul îsi lasa unele carti in vechea casă. În schimb cară cu el o grămadă de lucruri nefolositoare. De exemplu, acest regret. Cărtile le citise din scoarta-n scoarta. Regretul nu-l descifrase încă. Putea să moara intr-o zi lasand in urma atat cartile cat si regretul, nepriceput si la fel de nefolositor. Poţi denumi asta abnegaţie sau iubire de carte ?

2′. ( Ceri decentă, obtii dezamăgire)
Între doua mutari, intelectualul îsi lasa unele carti in vechea casă. În schimb cară cu el o grămadă de lucruri nefolositoare. De exemplu, acest regret. Promite azi să se descotorosească de toate vechiturile, dar se dezamăgeşte a doua zi ; şi astfel duce-n spate şi un regret, şi o dezamăgire. Poţi denumi asta abnegaţie sau iubire de carte ?

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 28 Comments »

Etichete: ,
23/10/2009

Cum să tai o cacofonie

Înainte de a începe, îşi aminteşte bancul cu savantul care a luat un purice şi i-a zis „Sari!”, puricele a sărit, apoi i-a tăiat picioarele şi i-a zis „Sari!”, dar puricele n-a mai sărit, aşa că savantul a notat: „Daca îi tai picioarele, puricele nu mai aude”.
Tipul de pe masa de operaţie e un bou idiot cu vocea hodorogită, uite-l, vorbeşte în somn, chiar şi acum, sub anestezie, o să-l pişc niţel şi atunci o să facă ca o pisicuţa, nu ca o balenă, ca acum, râde dr. Ciomu şi cere bisturiul.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 22 Comments »

Etichete:
  |