Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Copiii se joacă, dar parcă nu cu foarte mare tragere de inimă. Explicaţia vine imediat:
– Tati, mie, lu’ Ana şi lu’ Carina nu ne place clovnul. Cât a costat?
Iată o problemă pe care nu-mi imaginam c-aş putea-o avea pe vremea când eram, la rândul meu, copil şi prin înfăţişare.
Serios vorbind, nu mă dau eu în vânt după locurile de joacă tip din Bucuresti, dar acolo unde am organizat petrecerea de ziua fiicei mele, duminică, a fost foarte OK. Recomand!
Întrebările copiilor m-au pus întotdeauna pe gânduri şi m-am întrebat, paradoxal, pe unde este adevărata maturitate… Ca viitor tătic ce mă aflu sper să reuşesc peste ceva vreme să dau răspunsuri bune întrebărilor care-mi vor fi puse…
ApreciazăApreciază
@starsgates: Da, şi e păcat. Mie însumi îmi trezesc sentimente bizare, în niciun caz de drag. Clovnul cu pricina chiar s-a străduit.
ApreciazăApreciază
@Cristian Lisandru: Sfatul meu e acela ca răspunsurile să fie sincere. Copiii te prind mereu cu minciuna, ceea ce e penibil. Sincere, dar adaptate puterii lor de înţelegere din momentul respectiv, astfel încât să poată fi updatate ulterior, aici e cheia, cred. E vorba de încredere, că tot vorbeai despre asta, încrederea între tine şi prichindel, al cărui univers eşti, la început.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 