Am în memoria telefonului numere ale unor apropiaţi care au murit. Ştiu că niciodată n-o să le mai folosesc, dar nu le pot şterge. Dacă aş face-o, aş accepta că ei au murit.
Memoria telefonului
36 comentarii to “Memoria telefonului”
-
@Leo: Mi-a telefonat odată cineva care nu mai era pentru mine, pentru care nu mai eram. Dar asta nu se pune.
ApreciazăApreciază
-
Cam ţac-pac, ce-i drept… Bine, nici telefonul meu nu-mi permite prelungirea respectivului moment, dar nici nu cred că mi-aş fi dorit prea mult 😀
ApreciazăApreciază
-
@adc: Poate, zic poate, dacă as fi nevoit să renunt la un număr de telefon ca să introduc un altul, as lua în calcul eliminarea. Meditatia mea ar putea fi curmată de o situatie concretă, pragmatică. Cum însă nu sunt pus într-o astfel de situatie, îmi permit să filosofez.
PS Adevărul e că, oricum, nu sunt în stare, încă nu, să sterg numerele alea. Mă bucur doar că nu am încercat să le memorez în mintea mea.
ApreciazăApreciază
-
Calin, mie mi-a sunat odata telefonul in timp ce eram cu cineva. Si ma intreaba persoana respectiva : cine te suna ? Ma uit la telefon si constat cu stupoare ca ma suna… chiar ea ! Hahaha, nu-si blocase telefonul si forma numere cu… partea dorsala ! 😀
ApreciazăApreciază
-
Ma intreb daca un numar de telefon poate sa mentina treaza in noi amintirea cuiva drag, care nu mai e. Cred ca cineva drag care moare, ramane in continuare prezent in noi, prin ceea ce ne-a legat in timpul vietii sale. Un astfel de numar de telefon pastrat, il vad mai degraba ca pe un „motiv” de reamintire, cand ceva nu-i prelucrat. Sau ca pe o teama de-a noastra ca daca il stergem, il vom uita pe cel plecat.
O spun din experienta. Un foarte bun prieten a murit in urma cu trei ani si, timp de un an dupa aceea i-am pastrat numarul, adresa de e-mail, „prezenta” virtuala in lista de mess. Prelucrarea doliului dupa moartea sa a durat ceva mai mult timp. Cand procesul s-a incheiat insa, le-am putut sterge pe toate, si asta nu inseamna ca l-am „sters” si pe el. 🙂
ApreciazăApreciază
-
Calin,
au murit ei de buna voie sau i-ai „omorat” tu ?
Vezi ? e chestie de nuanta…
Gandeste-te si daca ai dori ca ei sa mai ramana vii si in functie de ceea ce simti, tii degetul deasupra lui „delete” 😉
Recunosc, nici eu nu ma despart cu usurinta de cei care au fost pentru mine vii.ApreciazăApreciază
-
@Leo: Si din posetă poate suna telefonul, de unul singur, ajutat, de exemplu, de cheile de la masină.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
intr-un fel, da… dar, pana la urma, ceea ce conteaza e ca desi folosim cuvinte diferite, ne referim la acelasi lucru. 🙂
ApreciazăApreciază
-
-
@roxana gelei: cuvintele sunt aceleasi, in general, ideile sunt asemănătoare, dar totusi nu ne plictisim
ApreciazăApreciază
-
@Ioan Bistriteanul: Cred că raportarea la dilema asta i-ar face pe psihanalisti să tragă tot felul de concluzii (pripite).
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 