„Mă las de fumat”. Spunând asta, bărbatul de 40 de ani vrea să dea o dovadă de caracter, de forţă interioară. Ştie că a te lăsa de fumat e, înainte de orice, o probă de voinţa, dincolo de orice plasturi cu nicotină, de orice gumă de mestecat sau ţigări electrice. „E o luptă cu mine însumi”, îşi spune, cu hotărâre, bărbatul de 40 de ani. „E alegerea mea, e dovada că sunt un om puternic”.
Apoi îşi aprinde prima ţigară din viaţă. „E ultima”, mai spune, apoi tuşeşte îngrozitor.
Ultima ţigară
28 comentarii to “Ultima ţigară”
-
Apropo de ţigări – las aici un PA pe care l-am scris cu ceva vreme în urmă dar încă nu l-am postat pe blog:
Chibritul
Răscoli toată casa în căutarea unui chibrit. Bricheta nu mai avea gaz. Dorea să fumeze neapărat şi, în timp ce trăgea de sertare răscolind obiectele nefolositoare, îşi spunea că numai neşansa monstruoasă poate să se concretizeze şi prin oprirea gazelor în bloc. Simţea fumul tras în piept, inspira/expira ca şi când ar fi fumat. Într-un târziu, descoperi un chibrit. Evrika! În cutie, un singur băţ. Îl scăpără cu evlavia fumătorului înrăit. Abia atunci îşi dădu seama, consternat, că uitase să cumpere ţigări.
ApreciazăApreciază
-
De ţigări te poţi lăsa doar dacă o faci dintr-o dată.:)
Îmi lăsasem pachetul într-un sertar, dacă mă apucă aşa în toiul nopţii dorul de fumat, ca o durere de măsele.
Au trecut 8 ani de atunci.ApreciazăApreciază
-
Eu vreau să mă apuc de fumat, tot ca dovadă de bărbăţie, de voinţă… Dar, stai un pic, eu fumey de vreo 17 ani. Hmm, am o criză existenţială:)
ApreciazăApreciază
-
-
-
Nici io nu fumez, dar il inteleg pe saracu’ om. Am o dependenta de dulciuri asemanatoare ca intensitate. Si mananc mereu ultima ciocolata, ultima prajitura… Ultima… 😛
ApreciazăApreciază
-
Roxana, si eu, care imi spuneam in gand : atatea dulciuri, si tot o acritura… 😛
Ba tu ! Ba tu !ApreciazăApreciază





