Îl trezise zgomotul claxonului care, intrat prin fereastra deschisã, îi lovea strident urechile, explodând în inimã. Sperase să nu se scoale înainte de prânz, dar claxonul acela idiot îl făcuse să sară din pat, cu inima zbătându-i-se prin pijama.
– Probabil că domnul Lică iar a parcat aiurea, găsise o explicaţie în timp ce căuta un pahar cu apă.
Apoi s-a dumirit: domnul Lică era chiar el, iar claxonul sunase doar în capul lui obosit. Cum tot găsise paharul cu apă, luă un somnifer.
A doua oară s-a trezit de-a binelea, cu mutra îngrozită: se făcea că domnul Lică sărise pe el, adică el pe el însuşi, îl sărutase franţuzeşte şi tocmai se pregătea să abuzeze de el, sălbatic.
Un sărut de adio minţilor
22 comentarii to “Un sărut de adio minţilor”
-
-
Unii le spun cosmaruri si vor să le înteleagă, să desprindă de acolo cine stie ce întelesuri.
ApreciazăApreciază
-
-
nu un sarut de adio, ci o strangere in brate, cat sa le tina departe de marginea ferestrei…
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
Aici, mereu claxonează careva înainte de prânz, astfel că nu-ţi mai rămâne decât ori să te râzi, ori să te abuzezi…
ApreciazăApreciază
-
ha-ha! am citit ce spune Vania!
E mai rau sa te trezesti in ritm de ..bormasina! exclus sa te abuzezi…ApreciazăApreciază
-
Domnul Lica are nevoie de un somn bun si de un alt job mai relaxant. Imi place cum isi dezvolta el personalitatea. Parca il si vad in fata ochilor cu ochii pe jumatate adormiti, si cu parul ciufulit in cap.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
Nu am timp de narcisismele dlui Lică, am venit să te rog să îți inviți copilașii duminică dimineața la premiera de la ONB 🙂
Have funApreciazăApreciază
-
@Andi: Multam de invitatie. De data asta, sunt toate premisele să mergem.
PS Pe undeva, va fi si dl. Lică, presupun.ApreciazăApreciază
-
Dupa cateva nopti din-astea intalnirile si pozitiile impartasite cu domnu’ Lica ar putea deveni obisnuinta mintilor, dar cele cu doamna lica s-ar dovedi cu siguranta… fatale.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 