Pornisem spre Insula Thule ca să evadăm din rutină şi ca să ne întoarcem mai aprigi şi, da, mai frumoşi. Aveam Cârmaci, Căpitan, Bucătar, marinari destoinici, aveam o goeletă suplă, era anotimpul potrivit.
Ceva lipsea şi nu ştiam ce. Nu ştiu nici azi, când romul din butoaie e pe sfârşite, când ţărmul se vede clar, luminat dimineaţa de soarele stropit de valuri, ziua de scânteierile peştilor aduşi de bărci, iar seara de ochii fetelor. Vezi bine, pornisem noi, dar uitasem să ridicăm ancorele.
Călătoria
29 comentarii to “Călătoria”
-
-
@adc: Aia contează. Drumul e interesant, nu finalul lui. Si mai interesant e drumul pana la drum.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
…se pare ca inainte de a ridica ancorele mai era un Rubicon de trecut si cineva nu avusese curajul sa riste ?
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
…da,
si eu cu gandirea mea „grabita”…mereu pe drum…Privesc la ancore si la scanteierile pestilor adusi de barci.
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 