Pornisem spre Insula Thule ca să evadăm din rutină şi ca să ne întoarcem mai aprigi şi, da, mai frumoşi. Aveam Cârmaci, Căpitan, Bucătar, marinari destoinici, aveam o goeletă suplă, era anotimpul potrivit.
Ceva lipsea şi nu ştiam ce. Nu ştiu nici azi, când romul din butoaie e pe sfârşite, când ţărmul se vede clar, luminat dimineaţa de soarele stropit de valuri, ziua de scânteierile peştilor aduşi de bărci, iar seara de ochii fetelor. Vezi bine, pornisem noi, dar uitasem să ridicăm ancorele.
Călătoria
29 comentarii to “Călătoria”
-
-
-
Cred că ancora a rămas blocată pe undeva… de acum vreo 20 de ani, printr-o anumită epocă… i se spunea de aur sau ceva de genul ăsta:)
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Câte insule avem de vizitat în viaţă şi câte ancore ne pun stavilă drumurilor noastre…
ApreciazăApreciază
-
-
-
cat pe-aci sa ma las in voia valurilor dar cand e vorba de un PA nu poti s-o faci…nu stii unde te duce
ApreciazăApreciază
-
Eh..vezi, va trebuia si un mus sa-si aduca aminte de ancora! 🙂
Mi-ai adus in minte acel roman „Doi ani de vacanta”
O zi faina sa ai Calin!ApreciazăApreciază
-
@LeP: Asta e smecheria la un PA: să te lase pe valuri – vezi tu p-ormă unde te duc ele
ApreciazăApreciază
-
-
Ce mai contează călătoria, important e că aţi început cu ce era mai important: romul. Iar când e pe terminate, ce rost mai are să ridici ancora? Una peste alta, ce mare şmecherie cu Insula Thule asta? Bine că v-aţi distrat!…
ApreciazăApreciază
-
A fost o bafta de barza chioara…Era sa zic marinar… Cum sa pleci cu romul pe terminate?
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 