Călin Hera. PA-uri şi mirări

ai scos din viaţa noastră iubirea 
 în rest totul e bine 
 ne îmbrăcăm dimineaţa în timp ce intersecţia vorbeşte 
 prin fereastra deschisă cu păsările ieşite din teama nopţii 
 
 
 ai încă stropi de apă pe sâni când îţi potriveşti sutienul 
 îţi privesc părul strâns cu un elastic albastru 
 de parcă ai avea un ochi în ceafă 
 
 
 aş vrea atunci să-ţi cobori pleoapele aşteptând 
 un sărut moale 
 apoi să-ţi prind buzele cu dinţii uşor 
 mai întâi pe cea de jos ca şi cum 
 nimic altceva n-ar mai fi pe lume  
 (asta ne-ar ţine cumva suspendaţi)
 
  
 aş vrea atunci să-ţi spun te iubesc pe buza superioară 
 să-ţi desfac sutienul în timp ce 
 intersecţia ar vui 
 alarmele maşinilor din parcare nerăbdătoare ar face o larmă 
 ca o ploaie de jos în sus 
 
 
 aş bea stropii de apă de pe umerii tăi unul câte unul 
 am întârzia oriunde am avea de plecat cui i-ar păsa 
 ar fi în bucătărie fum şi miros de cafea împroşcată 
 s-ar rupe tocurile tot aşteptându-te s-ar înflora 
 rochia ta încă neîmbrăcată 
 
 
 n-ar mai fi nevoie de ruj pentru că se ştie 
 buzelor ce tocmai au sărutat nu le mai trebuie nimic 
 decât încă un sărut încă unul până când dor 
 
 
 ar lovi atunci soarele perdeaua ridicată 
 s-ar zgâlţâi ferestrele ca un cristal seismic 
 ar încremeni buletinele de ştiri 
 ca o pană de curent ca un fulger globular ca o privire care arde 
 ca o noua înfruptare 
 
 
 ne-am îmbrăca apoi matematic ca o filarmonică interioară 
 dar ai scos din viaţa nostră iubirea 
 în rest totul e bine perfect

Posted on 24/07/2009 at 13:38 in Poezii   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL