Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
M-a provocat Leo, într-un răspuns la însemnarea mea despre munte vs. mare. Spunea că, într-o vreme, îi categorisea pe oameni în cei de munte, respectiv cei de mare.
Vă propun, aşadar, un joc precum cel pe care spune Leo că-l juca. Ce înseamnă om de munte, ce înseamnă om de mare, de ce sunt diferite cele două tipuri şi cum îţi poţi da seama, pe ce te bazezi când spui despre cineva că face parte din una sau din cealaltă categorie?
@drawforjoy: Actiune vs. Leneveală? Interesant. Ca sa te contrazic, numai de dragul discutiei: imagineaza-ti un cioban care sade si cugeta, cu ochii la turma, si-si pune, din cand in cand, cainele, sa alerge după vreo mioară ratacita.
Si imagineaza-ti un marinar luptandu-se cu talazurile.
ApreciazăApreciază
Sincer, asta simt.
Poate se leaga mult de locurile natale si poate ca la armonie se ajunge explorand taramurile copilariei. Si daca fiica-mea e bucuresteanca neumblata prin munti e posibil ca ea sa nu perceapa muntele in vecinatatea sufletului …
Nu stiu inca, voi afla…
PS: in comentul anterior m-am repetat folosind sinonime si-mi atrag atentia 😛 🙂
ApreciazăApreciază
@gabi: Deci, rămâi cu atentia atrasă.
Revenind, cred că tine mult de copilărie sau, în orice caz, de primele impresii puternice.
ApreciazăApreciază
Ah, ce tarziu am ajuns… Dar jur ca n-am escaladat niciun munte ! Pentru ca eu sunt un om DE MARE !!!
Sa vedem…
Oamenii din ambele categorii iubesc si muntele, si marea.
Fanteziile de vacanta ale oamenilor de mare : bronzatul, tolaneala, balaceala, apusurile sau rasariturile din mare, valurile, briza…
Fanteziile de vacanta ale oamenilor de munte : catararile, descoperirile, betia inaltimilor, aerul curat, maiestuozitatea muntelui…
Oamenii de mare sunt mai comozi. Ideea de a lancezi la soare sau de a sta – scuzata fie-mi expresia – cu fundu’-n apa toata ziua ii incanta.
Oamenii de munte sunt mai activi. Niciun obstacol nu le sta in cale si sunt rezistenti la efort precum camilele. Dormitul in cort ? O placere !
Deci Roxana Drawforjoy a inteles ideea : Actiune vs. Leneveala.
Exact cum spunea si Gabi : „Daca as trai pe munte nu mi-ar ajunge o viata…daca as trai la Mare mi-ar placea sa fie doar o vacanta.” – inteleg ca ea e de munte. Eu mi-as face o casa pe malul marii. Ce bine ca si sotul meu e de mare… ! 🙂
E si un avantaj ca am ajuns la final… Am citit toate parerile !
Traiasca oamenii de munte, de mare, de deal, de campie. Eu zic sa mai inventam unul : de delta. Eu ma declar si un pic de delta…
Calin, multumesc din suflet ca ai abordat subiectul, mi-a facut maaare placere !
ApreciazăApreciază
Muntele mă relaxează, dar nu-mi plac înălţimile şi pe deasupra sunt şi claustrofobă.
Marea mă inspiră, o simt ca pe o fiinţă uriaşă care respiră o noapte înteagă pentru a ni se oferi în toată splendoarea ei, ziua.
Sunt vărsător, deci nu am cum să nu iubesc marea.:)
ApreciazăApreciază
donle, s-a strecurat o confuzie. de la bun inceput. adicatelea, subcategoriile lui „om de munte” sint doua si diametral opuse. sa ma explic: vorbim de doua paradigme.
1. cei care merg la munte
2. cei care merg pe munte
Sigur, nu e decit o amarita de prepozitie. si totusi… unii sint ceea ce numeam in tinerete „pantofari”, in timp ce ailalti sint „muntzomani”.
asa si cu marea. sind doimaistii si vamaiotii si mamaistii si eforienii. ba acilea se complica si mai mult, ca apare si categoria neptunienilor si olimpienilor. daca imi spuneti ca nu e vorba decit de o impartire pe statiuni, va contrazic. e o impartire pe criterii foarte clar legate de profilul psihologic al celui care face alegerea. iaca, acum, caline, sa te vad cum alegi. deci?…
ApreciazăApreciază
@Leo: Stii cum se zice – fără tine nimic nu ar fi fost posibil. Îti multumesc pentru punctul de vedere. E amplu si argumentat.
Acum mi-ar plăcea sa-mi spui ce anume te face să spui despre cineva că e de munte sau de mare? O impresie la prima vedere sau ai nevoie de timp, ca să-l cunosti? Cum era jocul tău, mai precis?
ApreciazăApreciază
@starsgates: Cred că ai văzut ceva aici. Pe mine, care, se pare, sunt „de munte”, mă înspăimântă mai degrabă marea. De inspirat, mă inspiră si muntele si marea. Dacă stau bine să mă gândesc, însă, mă inspiră multe lucruri, deci nu se pune.
ApreciazăApreciază
@vasilissa: Putem împărti si subîmpărti. La o adică, si pantofarii pot fi cosiderati „de munte”, mai degrabă decât „de mare” pentru că preferă să-si plimbe pantofii la munte (chiar dacă nu pe munte), în loc să prefere neptunul sau olimpul. De-aia zic, prima împărtire e ok, cel putin la nivelul asta, de lucrare de licentă. Când trecem la doctorat, subîmpărtim. M-am descurcat?
ApreciazăApreciază
Hehe… Vasilissa are mare dreptate, sunt si subcategorii.
Calin, nu citesc mintea unui om ca sa-mi dau seama daca e de munte sau de mare. Oamenii se dau de gol singuri. Iti poti da seama, de exemplu, dupa cum isi petrec weekendul : cei de mare se duc la piscina, la gratar, cei de munte se duc la plimbare (prin padure eventual) sau cu bicicleta. Bine, rolurile se pot schimba. Poti sa-ti dai seama dupa cum povestesc : cei de mare isi aduc aminte cu nostalgie de vacantele pe litoral, cei de munte invers. Sau iti poti da seama dupa planurile de vacanta pe care le fac, dupa interesul lor fata de detinatiile de vacanta… Nu stiu, pur si simplu se vede de la o posta ! Uneori chiar si dupa vestimentatie… 😀
O fi si zodia, cum spune Starsgates ?
O seara faina !
ApreciazăApreciază
Sunt om de munte – lenes – vreau doar sa stau si sa respir aerul tare si sa privesc crestele muntilor falnici
Sunt om de munte – sa ma plimb pe faleza, sa vorbesc cu marea…
pana la urma – sunt nehotarata – si cand vrei sa faci doua lucruri, nu le faci bine pe nici unul dintre ele – asa si eu – nu iubesc asa cum ar merita nici marea, nici muntele.
ApreciazăApreciază
Categorisim? Impartim mosii?
Eu sunt de munte… De urcat, de stat, de scormonit si de dormit in munte… Sunt om de coarda si de perete, de escalada si de bivuac… Inca mai pot si ma incumet… Arunc si manusi…
Sufar cu marea, cu caldurile… Imi place ca aproape nu are puncte cardinale… M-am „pierdut” de cateva ori in largul ei, e inspaimantatoare… E frumoasa de pe mal, odioasa cand incerci sa gasesti farul salvator…
ApreciazăApreciază
@Leo: Te provocasem fiindcă spuneai că, în trecut, împărţeai oamenii aşa. Cât despre zodii… nu ştiu.
ApreciazăApreciază
@noapteaiguanei: Hai să zicem altfel: cauţi încă. Ceea ce, filosofic vorbind, e bine să facem mereu.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 