Trebuie să vă mai arăt câteva fotografii din Kerkyra. Sunt, poate, cele mai frumoase făcute de mine pe Insulă. E drept, si lumina a fost bună.
Asa cum am spus si dincolo, Kerkyra e unul din acele orase în care drumurile par a se sfârsi în mare. Si nu te-ai mira dacă, în aceste conditii, un vapor s-ar ciocni cu un automobil
Aceasta e fotografia de care sunt cel mai mândru. După cum spuneam în Evz, îmi spune mai mult decât 1.000 de cuvinte (adică ar face, dacă ar fi la tarabă, cât vreo 11-12 PA-uri). Nu lipseste marea, nu lipsesc vapoarele (vaporul pe care, deja, îl stiti), norii, zidurile vechi, leandrii, tarmurile ori lucrurile pragmatice, cum sunt cosurile de baschet
Am urmărit vaporul, cu Canonul meu, trecând pe lângă un picior al vechiului fort. În zare, abia ghicite, coastele albaneze
Vaporul îsi vede de drum, iar au am răgaz să arunc o privire spre o terasă unde îmi doresc să mănânc peste la grătar
Am „furat” un detaliu al clădirii la baza căreia se întinde terasa
Călin Hera. PA-uri şi mirări 