Un om nebun am văzut, din cale afară de nebun.
Călătorea pe crestele munţilor Olimp cu un creion în mână
şi cu o hârtie. Doar atât avea la el, va spun!
Nu-şi putea îndoi genunchii. Mergea
căznit de parcă n-ar fi contat dacă urcă, stă sau coboară.
Ca pe picioroange mergea. Dar mai mult se oprea.
Nebunul de pe crestele munţilor Olimp se bronzează,
spuneau cei care-l vedeau, caută
unghiul perfect pentru razele soarelui de amiază.
Căci pe nebunul de pe crestele munţilor Olimp l-am văzut
între norii de sus şi norii de jos.
Parcă de la început acolo ar fi crescut sau ar fi scăzut.
Nu întâlneşti deseori nebuni de felul ăsta pe munte,
aşa că m-am apropiat de el să-l aflu,
să-mi notez în cap două-trei amănunte.
Vorbesc cu zeii mi-a spus, ca şi cum l-aş fi întrebat ceva.
Era nebun de-a binelea,
nici măcar ochelari de soare n-avea.
Ridica privirea la zei cu ochiul liber nebunul de pe muntele Olimp.
Aşa l-am lăsat, cu fruntea lui creaţă ca suprafaţa mării.
Se oprea ca o capră neagră obosită, din timp în timp.
L-am salutat, deci, cu un oarecare respect. Rotofeilor,
omul nebun de pe munţii Olimp merită atâta lucru
dacă-l întâlneşti în grădina de piatră a zeilor!
Apoi m-am oprit pe o stâncă stingheră şi m-am pomenit
că scriu de parcă m-aş fi ciocnit de o muză,
de parcă scrisul meu abia atunci s-ar fi urnit.
Nebunul de pe Muntele Olimp
Olimp. Refugii
Dacă ar fi să judec după vizitele pe blog, numărul lor a scăzut constant în ultimele zile, de când vă arăt fotografii de pe Olimp. As putea să trag o concluzie pornind de aici. Una simplă.
Dar mă încăpătânez să mai postez cel putin două serii de fotografii de pe Muntele Olimp. Si dacă sunt doar zece oameni care le vor privi cu plăcere, tot o voi face. Na! 😉
Am ales acum câteva fotografii cu refugii. Este vorba despre Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720 m), respectiv Refugiul C, “Christos Kakkalos” (2650m).
Din Platoul Muzelor poti alege către care să mergi. De la răscruce, se poate ajunge cam în acelasi timp la fiecare (aproximativ 20 de minute). Refugiul C e mai mic.
În ceea ce ne priveste, alegerea o făcusem de jos. Dar în seara cetos-noroasă în care am ajuns în zonă, refugiul ne-a ales pe noi. „Giosos” a fost primul a cărui lumină am văzut-o.
Prima fotografie de mai jos a fost făcută la 6.30 dimineata, la plecarea de la refugiul Giosos. În zare, se vede Refugiul C. În plan ceva mai apropiat, Oc, Adi, Tibi, Dan F.
Fotografie făcută de sub Mykitas. În stânga e Refugiul Giosos, în dreapta, refugiul C. Între ele, vârful Toumba (2.785m)
Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720 m), care se află într-o sa, între vârfurile Profitis Ilias si Toumba. Numele dintre ghilimele este al unui alpinist care a murit undeva sub Mytikas, pe vreme cu zăpadă. De altfel, refugiul se deschide abia la jumătatea lunii iunie. În timpul iernii olimpice, accesul e mai periculos. Refugiul este administrat de Clubul Elen de Alpinism. Are 80 de paturi „oficiale” (eu crezusem că 100) si încă peste 20 „neoficiale”. Noi le-am prins pe cele din urmă, am dormit în sala de mese.
N-am vizitat refugiul C, dar am citit aici că „îngrijitorul refugiului, Michalis Styllas, îi ajuta pe cataratori veniti in vizita cu descrieri detaliate, topo, sfaturi si chiar asistenta de urgenta daca este cazul”.
În această fotografie se vede cum e cocotat refugiul C. Mi se pare impresionant ce au făcut acei oameni
Refugiul Giosos, fotografiat cân încă nu s-a ridicat bine soarele. A fost „acasa” noastră.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 