iată-mă tolănit bărbăteşte pe nisip
de parcă aş fi o ecuaţie cu două necunoscute
ca o fantezie din care înfirip
o discuţie lungă aşa pe sărite
despre noi adică despre mine însumi
iau acest exemplu ca pe o aproximare
în realitate sunt ca un râu uscat
ca o albie din care pietrele ies a strigare
ca o amintire sunt deşi soarele îmi arată umbra încă
dacă m-aş privi aş vedea semnul egal
prin care trece ziua ca o ploaie adâncă
transformată în vuiet ca un semnal
de parcă mi s-ar porunci vino mai aproape
mijeşte ochii aşa bărbăteşte
de parcă valurile mi s-ar sparge sub pleoape
cu gândul la tine ca o idee care pluteşte
Călin Hera. PA-uri şi mirări 