Archive for iunie, 2009

11/06/2009

La vale

Femeia în alb era frumoasă, o frumuseţe distinsă, ca o hotărâre simplă dar greu de luat. N-au vorbit mult, doar banalităţi, genul acela de discuţie tip „Mă numesc Cutare, am 40 de ani şi o oarecare educaţie tehnică, nu ştiu cât contează asta”.

După care, aşezat pe scaun, a deschis gura, iar femeia în alb i-a zis, fără dubiu: „Au început să vi se lase gingiile, vi se dezgolesc dinţii, trebuie să acceptaţi asta”.

Mulţi i-au spus despre bătrâneţe, nimeni încă atât de brutal.

10/06/2009

Piscina de pe asfalt

Cum afară e căldură mare (în Bucuresti, vreau să spun), postez repede un desen pe asfalt al amicului Julian Beever. De control, așa.

piscina

10/06/2009

Efectele secundare ale îmbãtatului cu apă rece

În acea după-amiază era lovit de gânduri atât de mari încât îl ridicaseră până aproape de tavan. Se îmbăta cu apa rece, ceea ce, şi-a dat seama, e grav.

Dacă apa e prea rece, spun medicii, amigdalele se pot inflama. Poţi acuza dureri de gât, tot mai supărătoare. Se tratează cu vitamine şi ceaiuri fierbinţi.

Iată-te în plin paradox: te tratezi cu ceai fierbinte pentru supradoza de apă rece! Iar un ceai prea fierbinte poate provoca arsuri mai supărătoare chiar decât amigdalele inflamate.

09/06/2009

Ochii dor

dă-i bătaie zici şi pământul crapă ca un pepene sub roţi
nici măcar nu picură e un şuvoi apa cântă
uite-aşa cu clăbuci ca sâmburii copţi

se aude pleosc ca după o prăbuşire izbutită
apare la suprafaţă bizar un băţ de stuf
şi-l ronţăie un şarpe lung ca o idee greşită

totul e ca un festin dinainte de celălalt zbor
să nu ştie păsările de pradă mai întâi ce să înghită
fiindcă ochii dor ochii dor ochii dor

oamenii de pe malul celãlalt stau la taclale aparte
pelicani raţe pescăruşi inevitabile ciori
brrr face încă o dată bărbosul apoi scuipă departe

atunci sare un peşte de două kile jumate
are burta deschisă de oase albe care s-au uscat
încă unul încă unul şi niciunul nu se zbate

se înşiră doar la mal ochii lor pe nisip ochii dor
ca o privire de care nu mai poţi să scapi
ca o destăinuire ca un ţipăt ca un film fără sonor

Etichete:
09/06/2009

Ora de viagra

Când doi îţi spun că eşti beat, trebuie să mergi la culcare. N-am pus ghilimele pentru că e una din vorbele de duh cele mai cunoscute românilor, deci ne aparţine tuturor.

Mă gândesc la asta şi înjur, civilizat, băieţii de la IT. Fireşte, nu e oră de somn. E ora la care şterg sutele de spam-uri care mi-au intrat în mailbox peste noapte. Din una-n alta, am ajuns să mă întreb de ce naiba mai mult de jumătate din ele îmi recomada să cumpăr viagra, Doamne iartă-mă!

08/06/2009

Desene pe asfalt

În urmă cu mai multă vreme am primit de la Tibi mai multe desene pe asfalt realizate de un tip prin Canada (sau SUA?). Nu mi-am notat numele tipului (sunt sigur că-l vom găsi împreună), dar am salvat fotografiile.
Omul stăpâneste foarte bine tehnica desenului în spatiu, reuseste să creeze perfect iluzia tridimensionalului.
Vă voi arăta aceste desene în zilele următoare – câte unul pe zi. Azi, în mod exceptional, vor fi două bucăti.

glob
Desen cu „efect” tridimensional

glob alt unghi
Acelasi desen, văzut din alt unghi

UPDATE. Gratie Cristinei (si nu orbului găinilor care este persoana mea), am găsit deja omul cu pricina: Julian Beever.

08/06/2009

39 (stă să plouă)

stă să plouă undeva în moalele capului
inima bubuie ca un ecou spart în treizecişinouă de ţăndări
că-ţi vine să baţi câmpii însă numai cu maşina
până când râul se aude ca şi cum ar intra în pământ
tocmai la marginea gardului spart de intenţia ta bună

înghiţi praf şi înghiţi două cireşe pe nemestecate
hop şi pe urmă din mine o să crească pe urmă un cireş foarte real
să tot fie patru dimensiuni dintre care una nu cireşie ci foarte albastră
de parcă ai întoarce capul şi te-ar privi maica stareţă Anatolia
ţi s-ar atinge tâmplele ţi s-ar strânge ceva s-a-ntâmplat

hai vino mai aproape şi rupi o bucată de pâine intermediară
acum se vede mai bine până îndărătul câmpiei
dimineaţa e ca o lună mică şi se tot micşorează
douăzecişipatru de ore treizecişinouă de ţăndări optzecişiunu de greieri şi-atât

Etichete:
08/06/2009

Bătrânica de pe zebră şi derbedeii. Analiză

O anecdotă pe care mi-a amintit-o Gabi m-a făcut să mă „entuziasmez”, pe măsură ce mă apucasem să comentez. Ştiam din copilărie povestea cu copiii care, ca să facă o faptă bună, au ajutat o bătrânică să traverseze strada, când pe un trotuar, când pe altul.
Cum răspunsul meu s-a tot dezvoltat, am zis să-l trec mai degrabă, pe lung, aici.

Bătrânica.
Poate avea treabă. Poate credea că vor s-o răpească. Poate şi-a imaginat că aşa dansează tineretul de astăzi. Eu cred că, dacă ar fi fost dotată cu umor, s-ar fi distrat. Şi-ar fi putut imagina că derbedii ăia îi fac curte. Mi-e teamă, însă, de altceva. Pe vremea când am auzit prima oară anecdota, prin bătrânică înţelegeam o femeie „trecută de 40 de ani”. Raportându-mă acum la proiecţia de atunci, povestea capătă conotaţii interesante.

Derbedeii.
În primul rând, s-au distrat. E amuzant să apuci de subţiori o fiinţă fragilă, s-o determini să facă ceea ce vrei. Chiar dacă atunci au râs, s-au simţit macho, trag nădejde că, pe viitor, s-au potolit. Nu vreau să mă gândesc că vor fi prins pofta de a pune astfel mâna pe femei. Şi îmi place să cred că au învăţat ceva din toată tărăşenia: măcar că se traversează, în siguranţă, pe zebră, la culoarea verde a semaforului (dacă intersecţia e dotată cu aşa ceva; intersecţia în care vizualizam eu întâmplarea n-avea semafor, era cea unde se aflau „alimentara mare”, chioşcul de ziare, blocul lui Mirel şi panoul cu afişele celor trei cinematografe din oraş.)

Trecătorii.
Sunt patru variante.
1) Ori e vorba despre nişte persoane laşe, care nu înxdrăznesc să intervină în joaca periculoasă a unor vagabonzi cărora încă nu le-au dat tuleiele
2) Ori e vorba despre nişte misogini deplini care îşi zic „Aşa-i trebe, dacă pleacă singură de acasă”
3) Ori sunt nişte persoane care preferă să râdă (oarecum filosofic) înainte de a, eventual, acţiona (probabil vocal)
4) Ori, ardeleni fiind (în amintirile mele, toată lumea e ardeleană), oamenii aceia încă se ma întreabă ce naiba se întâmplă într-o intersecţie până atunci liniştită.

Învăţătoarea.
Această bătrânică (sic!), trecută probabil de 35-40 de ani, trebuie să ia o decizie, rapid. E personajul-cheie. Ea trebuie să ştie cel mai bine (e dotată cu intuiţie feminină, nu?) dacă derbedeii fac, cum se spune, mişto, sau dacă sunt, totuşi, de-a dreptul bătuţi în cap. Mai e şi varianta în care puştanii fabulează, pur şi simplu. Au prins o nişă de discurs şi au folosit-o.

Etichete:
08/06/2009

Femeia de foc

Îmi place că e fierbinte ca un foc, noaptea, când mă urc pe ea. Din toată peştera, doar mie frig nu mi-e. Ea frige. Mereu altfel, ca desenele din foc. În flăcări văd ca-n nori. Numai ploaie nu văd. Femeia de la râu, în schimb, e ca o ploaie rece. Ca un jar într-un bulgăre de gheaţă. Ca o tăietură de peşte prin râu. Ea e rece ca şi cum ar fi acolo zăpadă. Atunci de ce-mi vine mereu să mă urc pe ea, să se urce pe mine? Are pielea ca apa dusă pe foc înainte să sfârâie.

07/06/2009

Legaţi-i fedeleş, pentru că merită!

În poveşti, nunta românească ţine trei zile şi trei nopţi. Numai o astfel de nuntă-maraton poate respecta, de-a fir a păr, măcar o parte din obiceiurile pe care le ştiu toate doamnele mai în etate.

Mă refer la: peţit, udat, impodobitul bradului, bărbieritul mirelui, îmbrăcatul miresei, hora miresei, vălul miresei, veştmintele miresei, buchetul miresei, furatul miresei, tortul de nuntă, schimbul de inele, ruperea turtei, aruncatul buchetului, scosul voalului, jartiera, luna de miere. Şi astea sunt doar câteva obiceiuri. Unele sunt chiar amuzante, merită experimentate.

Un obicei cu adevărat interesant este „fedeleşul”. Se mai păstrează încă în unele sate din Transilvania. Obiceiul constă într-o petrecere (cu băutură şi dans) care are loc în seara dinaintea nunţii, la casa miresei. La petrecere participă prietenii celor doi miri. Aceştia se îndeletnicesc în special cu distracţia, dar fac şi câteva lucruri practice: de exemplu, pregătesc şnururi, frânghii, panglici şi alte ornamente pentru bradul care va fi împodobit a doua zi.

În afară de a denumi obiceiul din noaptea premergătoare nunţii, despre care ştiu tot mai puţini, cuvântul „fedeleş” are mai multe înţelesuri în limba română. Originea lui e limba maghiară şi defineşte un butoiaş mic în care ţăranii îşi ţin apa (sau vinul) atunci când sunt la câmp. Termenul „fedeleş” mai intervine însă, şi în expresia „a lega fedeleş”, care înseamnă „a lega strâns, fără scapare”.

Până la urmă, acesta este adevărul gol-goluţ: Anamaria şi Arthur tocmai au fost legaţi fedeleş. Este una din acele legături la care consimţi, cu maturitate şi cu plăcere, şi care te ţin o viaţă. Este vorba despre înţelesul lui împreună care înseamnă nu un scop al Călătoriei, ci Călătoria însăşi. Este o trecere dintr-o familie mare, pe care o ştii, în alta, pe care încă n-o ştii, dar o plănuieşti. Este o trecere subtilă, pentru că nu renunţi la ceva, ci adaugi.

Aşa că vă chem ca, după ceremonie, să daţi cep tuturor fedeleşurilor şi să ne bucurăm împreună.

07/06/2009

O predică la cununie

„Aceasta este ziua facuta de Dumnezeu, sa ne veselim si sa ne bucuräm in El“
(Biblia, Ps. 118,24)

„Un cuplu varstnic a fost intrebat odata de un reporter: “Sunteti casatoriti de 60 de ani. Care este secretul armoniei in casnicia dumneavoastra?” Sotul, luand cu tandrete mana sotiei, incepu sa povesteasca: “Totul a incaput in timpul voiajului de nunta. Calaream spre cascada Niagara, cand catarul sotiei s-a impiedicat. In ultima clipa ea a reusit sa se redreseze in sea si am auzit-o murmurand: “Unu”.

Dupa o vreme catarul s-a impleticit din nou, sotia a reusit sa evite prabusirea in abis si a murmurat: ”Doi”.

Ei, cum era de asteptat, catarul s-a impiedicat din nou, sotia cu mare greutate a reusit sa se mentina calare, dupa care a descalecat, si rostind cu voce tare:”Trei”, a scos din rucsac un pistol si a impuscat animalul periculos.

Bineinteles ca mi-am exprimat indignarea fata de asa fapta, la care sotia mea s-a uitat lung la mine si a zis incetisor: “Unu”…

In ziua nuntii, toti mirii sunt fericiti; zilele ce urmeaza sunt cele care aduc problemele.

Cand mirajul acestei zile se destrama incepe cotidianul in doi.

Exista multe clisee care pretind sa descrie casnicia. Unii zic: “Mariajul este ca un restaurant: Iei acum ce te ademeneste si platesti mai tarziu”. Sau: „Mariajul este o aventura – e ca sic and ai merge la razboi“. Altii gandesc ceva mai serios: “Este o actiune cu sanse 50-50. In casnicie trebuie sa faci compromisuri”.

Îmi doresc ca motto-ul cununiei voastre sa fie utimlu verset din 1 Corinteni, cap.13.

În cuvantul lui Dumnezeu – Biblia – gasim acest capitol deosebit, care descrie nepretuita iubire a lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Chiar si ateii atribuie acestei “cantari a cantarilor” un rang de frunte in literatura mondiala. (A se citi din Biblie, din prima epistola a lui Pavel catre Corinteni, capitolul 13 – ultimul verset suna ca sens in felul urmator: Din cele ce raman in eternitate sunt acestea trei: credinta, speranta si dragostea. Dragostea este cea mai de preţ dintre toate.”

Candva toate vor trece – credinta, nadejdea si dragostea raman in veci. Acestea trei nu vor pieri, dar cea mai de valoare este dragostea.
Exista evenimente care pot schimba cursul unei vieti intr-o fractiune de secunda. De aceea ne punem pe buna dreptate intrebarea: Ce anume are cu adevarat valoare in viata mea? Si aceasta, cu atat mai mult, cu cat nu suntem singuri pe drumul vietii.

Credinta, nadejdea si dragostea

Toate lucururile bune sunt trei, spune un proverb, si mi se pare ca se portiveste foarte bine cu motto-ul vostru. Credinta, nadejdea si dragoste sunt denumite de teologi „virtutile divine“. Astazi vreau sa va numesc cele trei secrete ale unui mariaj fericit.

Credinta, nadejdea si dragostea, asa spune Biblia, sunt cele trei care cuadevarat raman in veci, care nu se surpa si au temelie pana dincolo de aceasta viata. O viata si o casnicie marcata de aceste trei valori arecu adevarat valoare vesnica. Iata de ce consider ca ziua de azi este tocmai prilejul potrivit pentru a reflecta asupra acestor premise fundamentale. Timpul nun e permite sa analizam cu lux de amanunte fiecare aspect; pe de alta parte, ar fi in detrimental meu sa incep o disputa filozofica cu voi, care studiati filozofie. Asa ca pur si simplu fac uz de privilegiul de predicator ca sa va impartasesc cateva ganduri.

I. Credinta

In Biblie termenul de “credinta” descrie o incredere nelimitata si neconditionata. In relatia cu Dumnezeu aceasta este baza de comunicare, si exact asa dorste si Dumnezeu sa punem baza intr-o casnicie: sa credem unul pe celalalt, san e incredem unul in celalalt fara rezerve.

Promisiunea pe care vi-o veti face astazi este expresia ujnei decizii mature, decizia pe care a-ti luat-o de a va increde neconditionat intr-un om pe care l-ati cunoscut, care are si parti mai putin laudabile, si caruia totusi ii spuneti astazi: “Te cred, si ma incred in tine! Tin la tine orice ar veni, stau langa tine si iti voi tine credinta pana la sfarsit. Chiar daca, intr-o zi, vei face sau spune ceva ciudat, voi crede ca ai intentii bune si ca o vom scoate cu bine la capat”. Asta inseamna credinta.

Daca dispare credinta in sot, in sotie, daca este distrusa increderea, cu siguranta ca si casnicia nu va dainui. Astazi voi va promiteti: “Ma incred in tine, orice ar fi” – iata un fundament solid pentru casa voastra.

II. Nadejdea (speranta)

Un capitan de marina a fost intrebat odata pe ce isi intemeiaza credinta in Dumnezeu, pe care nu l-a vazut niciodata. Capitanul raspunse: “Intr-o nopte bantuita de furtuna, daca ati gasi un mal salvator, ce sens ar avea sa aruncati ancora intr-un fund de mare pe care nu l-ati vazut niciodata si nici n-o sa-l vedeti vreodata?” “Oh”, zise celalalt, “ar avea mare sens, daca ar fi la dispozitie un atlas maritim bun!” “Exact!” raspunse capitanul. “Cine are o harta buna, are tot dreptul sa spere in salvare! Harta care ma conduce cu siguranta la tel prin furtunile vietii este pentru mine Biblia!”

Ca simbol al ancorei pentru viata voastra vreau sa va daruiesc o Biblie.

Ea sa va fie indrumator, sa va arate unde puteti ancora, unde puteti gasi liniste, atat fiecare in parte cat si impreuna. Va doresc ca Biblia sa va mentina uniti, sa va conduca si sa va insoteasca. Simbolul crestin pentru nadejde este ancora. Biblia ne spune in Evrei 6,9 ca speranta este o ancora in lumea cealalta. Speranta crestineasca ne indreptateste sa aruncam ancora intr-o lume pe care inca nu o vedem, dar pe care Biblia ne-o descrie. Aruncand aceasta ancora gasim portul care nu se cutremura, care ne tine si in furtuna mortii. Aceasta speranta, aceasta privire in viitor, este de asemenea un fundament pentru o casnicie!
Fie ca intreaga voastra viata sa fie purtata de o speranta dincolo de cercul stramt al existentei pamantesti. Fie ca sa puteti spera si pentru altii, sa puteti fi prezenti si pentru altii si sa gasiti sis a realizati visele, mai bine zis voia lui Dumnezeu pentru viata voastra!
Fie ca El sa va daruiasca o viata implinita si o casnicie implinita, umplandu-vca inimile de iubire!

Si astfel am ajuns la al treilea fundament al unei casnicii fericite.

III Dragostea
Daca veti citi in Biblia voastra intregul capitol in care este scris motto-ul vostru, veti gasi o descriere detaliata a ceea ce este de fapt dragostea.
Iubirea – este dorinta fiecaruia dintre noi.
Iubirea – este pur si simplu elixirul pentru viata noastra.
Toti dorim sa fim iubiti. Oameni lipsiti de iubire se ofilesc, intocmai ca o floare careia I se ia apa si lumina. Asa si noi. Iubiti fiind, inflorim.
Iubirea este cu adevarat mai mult decat nuami un sentiment, o simtire. Sentimentul se mentine cateva zile, saptamani sau chiar luni. Dar ca sa poti tine promisiunea unei fidelitati pana la moarte e nevoie de o iubire cum o descrie Biblia, o iubire plina de daruire, generozitate si intentia de a ierta.Aceasta nu inseamna sa inghiti orice, ci tocmai sa poti sa fii sincer sis a exprimi fata de celalalt si ceea ce nu este in ordine, stiind ca si in aceasta situatie problematica puteti si vreti sa va stati alaturi, fara doar si poate.
Dumnezeu insusi este aceasta iubire intruchipata. Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt uniti in iubire eternal si aceasta iubire Dumnezeu vrea sa o daruiasca si oamenilor, vrea sa o daruiasca si in casnicia voastra. Vrea sa va copleseasca cu aceasta iubire care nu face reprosuri si care mereu este gata de iertare.
A iubi inseamna a tinde spre ceea ce este de folos partenerului meu. Adevarata iubire inseamna a se darui pe sine. Daca astazi va declarati dragostea, declarati ca veti sta alaturi de sot/sotie in fidelitate, in zile bune si rele, atat cat veti trai. In fond, declarati: “Pentru ca accept declaratia ta de dragoste, ma voi deschide tie cu totul- cu trup si suflet. Acum ca suntem casatoriti, vei fi confruntat mai deschis si cu slabiciunile mele, dar am increderea ca asa cum tu mi te daruiesti, ma vei iubi la fel de mult”.

Dar de unde sa luam aceasta iubire? Este posibil sa iubim cu devotament? Este posibil numai daca suntem iubiti la randul nostrum. Daca avem in noi un “rezervor” de iubire.

Capacitatea de a iubi vine de la Dumnezeu insusi. El v-a primit cu drag, el va iubeste. Numai El poate satsface pe deplin cele mai adanci cerinte, astfel ca sa fiti liberi unul penru celalalt. Dragostea cu care Dumnezeu va iubeste nu este doar un sentiment; El a platit un prêt foarte mare. De aceea a scris Apostolul Ioan: “Lucrul cel mai minunat al iubirii lui Dumnezeu : nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit mai intai. El l-a trimis pe singurul sau Fiu, pentru ca prin moartea Sa sa savarseasca rascumpararea pentru pacatele noastre” ( 1. Ioan 4,10)

Luati foarte in serios aceasta dragoste si incredintati-va intru totul acestui Dumnezeu! Pretutindeni in Biblie suntem incurajati sa traim acest fel de iubire:

“Barbatilor, iubiti-va nevestele asa cum Hristos a iubit Biserica, dandu-si viata pentru ea” (Efeseni 5,25)

“Astfel si barbatii sa-si iubeasca nevestele ca pe propriul trup. Caci un barbat care isi iubeste sotia, se iubeste pe sine insusi” (Efeseni 5,28).

Dragostea sa nu fie numai vorbe de miere, ci sa fie trainica, asa cum zice Biblia: ”Iubitii mei, dragostea noastra sa nu fie doar vorbe frumoase, ci sa se dovedeasca prin fapte care corespund adevarului: iubirii ce ne-a daruit-o Dumnezeu” (1.Ioan 3,18)

In relatia voastra sa nu predomine intrebarea: Cum profit de partenerul meu? Să nu vă întrebaţi ce vă aduce celălalt. Nu vă întrebaţi la ce vă foloseşte.

O astfel de atitudine are ca urmare o enorma presiune asupra partenerului, care trebuie sa –si jsutifice existenta prin a-mi implini tot felul de dorinte si mofturi, iar daca nu o face, ma sesisez prin bosumflare,acuzatii si pedepse subtile. Incep sa ma plang si decide sa-mi educ partenerul, sa-l (de)formez dupa gustul meu – un experiment sortit esecului. Rar gasim ceva mai nociv penrtu o casnicie decat aceasta pretentie egoista si nefericitul imbold de a-l educa pe celalalt. Cateva exemple din practica: felul in care face patul, in care isi aseaza (sau nu) hainele in dulap, maltratarea pastei de dinti etc. Judecat bine daca se merita sa va suparati pentru astfel de fleacuri.

Dumnezeu are cu totul alta imagine despre viata in doi. Sa ne concentram asadar asupra celuilalt – nu asupra a ceea ce ar putea sa-mi foloseasca, ci asupra aceea ce as putea eu sa fac pentru el/ea.

In aceasta zi nu-ti “iei” tu, bărbatul, femeia de soţie, nici tu, femeia, nu-ti “iei” bărbatul de soţ..
In aceasta zi, vă dăruiţi, unul altuia, cu trup si suflet, cu tot ce aveţi. Asa si-a imaginat Biblia casnicia si dragostea conjugala, cum se poate citi. Aveti privilegiul sa luati din mana lui Dumnezeu pe omul cu care veti petrece viata, ca pe un cadou de mare prêt, pentru care sa fiti mereu multumitori.

Isus a formulat un principiu care se poate aplica foarte bine si in casnicie. Sensul este: “A da este mai fericit decat a lua!”
Veti vedea ce belsug de binecuvantari veti avea daca rezolvati problemele vietii dupa sfatul lui Dumnezeu. El este singura garantie pentru reusita si desavarsirea iubirii voastre.

Si daca, in urmatorii 60 de ani, veti ajunge uneori in situatii in care ati prefera sa-I puneti celuilalt pistolul pe piept sis a ziceti “Unu…”, amintiti-va motto-ul cununiei si rugati-l pe Dumnezeu sa va reumple cu credinta, nadejde si dragoste, ca sa va puteti regasi.
Dumnezeu sa va binecuvinteze. Si sa nu va ramaneti datori cu nimic decat cu datoria pe care nu o puteti nicicand plati pe deplin: Datoria de a va iubi.”

NOTĂ. Acesta a fost discursul rostit de unchiul meu la o nuntă la care îmi pare foarte rău că n-am putut să ajung, nunta scumpului meu verisor, Arthur.

07/06/2009

6/33*

La agenţia loto au votat mai mulţi alegători decât la secţia de votare. Iar la agenţia loto urnele s-au închis mai devreme cu vreo opt ore. E de înţeles. Sunt mai mari şanse de câştig la loterie decât de pe urma politicienilor, nu-i aşa? Dar vreau să mă feresc ca de guma deja mestecată de politică pe acest blog. (De-aia, cred, am două bloguri.) Aşa că mărturisesc: am votat în ambele locuri. Cine e curios cum, poate afla. Vreau să spun, numerele câştigatoare.

*V-aţi prins: 6 numere la loto, 33 de europarlamentari.

Etichete:
07/06/2009

Nebunul satului

cu bocceaua-n mână nebunul
satului bolborosind
se-mpleticea colo-i fântâna
şi ochii ochii privirea
felii tot mai subţiri de viaţă
taie

din iarbă-i
cânt-o păpădie
(sau o lăcustă)
prietenă furnică te-ai
rătăcit în părul lui?

vântul
mirat animă
crânguri

phii ce obraz
îngustâ frunte buze
bolborosind

un miel plângea

Etichete:
06/06/2009

Încălzirea globilă

Toată lumea se dă de ceasul morţii că e cald, că e foc, că s-a dus dracu’ Planeta. Lumea are dreptate, nu zic, dar pe mine altceva mă preocupă, dacă-mi permiteţi. Nu ştiu cum să mă exprim ca să rămân elegant, că doar sunt un gentleman. Aşa că o spun pe şleau: dacă azi a fost cod portocaliu la Universitate şi erau 50 de grade, iar săptămâna viitoare va fi cod roşu în Piaţa Romană, se va, Doamne-fereşte, topi bila de pe ASE? Şi dacă da, se pune că a căzut?

05/06/2009

Note de lectură

În Jurnalul lui M. Sebastian, un tip s-a îndrăgostit de schi şi de o actriţă care, deh, se iubea cu mai mulţi. Gagiu’ era avocat şi scriitor dar l-au dat afară din casă, că veniseră legionarii la putere şi el era evreu. Ajunsese naşpa, nu mai avea bani, era dezamăgit de Mircea Eliade, da’ tot a scris nişte piese cool (într-una a jucat şi Mişu Fotino; cam prost, zice în Jurnal).

În final, autorul a murit călcat de un camion, dar despre faza asta n-a mai scris, deşi era importantă, nu crezi?

05/06/2009

Mărturisire

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi e greu să scriu atunci când stăpânesc foarte bine un subiect. Mi se pare că totul e atât de limpede, încât, mai ales dacă sunt stresat de un deadline strâns, mă întreb ce naiba aş putea să spun ca să nu fie banal.

Ieri am rememorat cazul „Florinei, fetiţa-mama”. Mi-am adus aminte de o muncă de o lună pe care am făcut-o, cu pasiune şi cu convingere, în urmă cu un an. Am avut noroc, atunci, de un redactor şef adjunct (Grigore Cartianu) care a simţit subiectul. Pe care n-a trebuit să-l conving. Ne-am întrecut unul cu altul, multă vreme, pentru a duce campania EVZ până în pânzele albe.

Azi a început emisiunea „Evenimentele zilei”, la B1TV, transmisă dintr-un studio făcut în redacţia EVZ. Subiectul-vedetă: cazul Florina, la un an. Am combătut în direct, timp de o oră, alături de Alina Stancu, Mihaela Naftanaila, Teodora Bertzi, Andi Laslău (din redacţie) şi Dan Sofronia (la telefon).

Emisiune OC
Fotografie făcută de colegul meu, Octavian Cocoloș

Apoi m-am apucat să scriu editorialul EVZ. Am căzut în capcana de a alege acest subiect. Şi m-am trezit că nu mai am ce descoperi. Aveam impresia că spusesm deja tot ce puteam spune. Mă aflam în situaţia de a mă repeta. De a mă plictisi, eu, pe mine. A ieşit un text căznit, plictisitor, de rutină.

Am aflat, astfel, că scriu cu plăcere atunci când nu ştiu precis cum va curge el. Atunci când am fascinaţia descoperirii. Atunci când simt că pot inventa ceva, că pot spune ceva nou. Am observat că, pentru mine, scrisul e o explorare. E ca o călătorie. Chiar şi pe munte, prefer cărările (doar în Retezat merg fix pe pofta inimii, unde mă poartă paşii, dar Retezatul e altceva). Dar atunci când scriu îmi place să mă simt ca în Retezat. Liber şi aflat în căutare. În faţa unei provocări, împreună cu eventualul meu cititor.

Iertată-mi fie această mărturisire.

NOTĂ. Cazul e teribil, spune extraodinar de multe despre noi, şi trebuie să dus până în pânzele albe! Pentru că sunt atât de multe Florine în ţara asta…
Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul Florina, fetiţa-mamă, am pus dincolo câteva linkuri.

Etichete: ,
05/06/2009

Neînşeuatul

aş fi putut încăleca un cal adevărat
aveam în mine puterea de a-i îmblânzi
tremurul nervos al coamei

aş fi putut privi ceasuri întregi ochii lui mari
aerul adulmecat de nările sale
(numai copitele ca nişte zaruri aruncate în colb
s-ar fi zbătut mai departe frenetic)

acesta este calul meu aş fi strigat
am dat pe el toate visele dintr-o noapte
calul venit de pe dealurile Lunii
de pe steaua Alcor pe care o poartă pe frunte

hai la drum aş fi spus ascultând nechezatul
învelit în pădure ca o trezire la realitate
doar o clipă săgetat de propria-i goană
calul meu neînşeuat strâns între călcâiele mele

Etichete:
05/06/2009

Sus-jos sau invers

O angajaseră ca hostesa. I s-a părut un bun început de carieră. Încă nu ştia ce fel de carieră. Ştie doar că, la prima „misiune”, au pus-o să împartă fluturaşi-reclamă la tampoane.

Cam naşpa. Mai ales că, între timp, colega ei cu sânii mai mari decât creierul stă picior peste picior pe capota unui Audi Q5 roşu-văpaie!

Ooops!, ce-i cu ăsta? Un tip drăguţel, dar cam transpirat, vine spre ea. Sigur nu pentru tampoane, devine fata cochetă. Apoi râde în sinea ei: fraierul urcă pe o scară care coboară.

04/06/2009

Trotineta

troti

Când a aflat că tati şi-a lăsat masina la birou, s-a bucurat. Îi place să meargă pe jos la grădiniţă, atunci tati are timp numai de ea, nu trebuie să fie atent la trafic. Îşi face singură codiţele, apoi îsi încearcă norocul:
– Vreau cu trotineta.
– Dar eşti îmbrăcată cu rochiţă şi încăţată cu pantofiori.
– Îmi iau bascheţii cu cireşe.
Era foarte mândră pe trotinetă, lângă tati. Ar fi vrut să-l ţină si de mână, dar cum să faci asta dacă mergi pe trotinetă?

După un sfert de oră a obosit, deci l-a luat pe tati de mână. Tati a luat trotineta sub braţ.
– Mi-e sete. Îmi iei un suculeţ?
Tati nu-i rezistă.
– Dar nu Fanta. Îţi iau Teddy, încearcă el să salveze aparenţele.
– Bine. Facem cum zici tu, tati.
Tot cum a zis tati, fata tatii s-a oprit la un loc de joacă, s-a dat pe leagăn. Apoi a primit o revistă „Princess” (cu surpriză).
La grădiniţă au ajuns târziu. Copiii repetau pentru serbarea de sfârşit de an. Doamna a zâmbit. Are impresia (greşită!) că fata face ce vrea cu tata.