Îmi place că e fierbinte ca un foc, noaptea, când mă urc pe ea. Din toată peştera, doar mie frig nu mi-e. Ea frige. Mereu altfel, ca desenele din foc. În flăcări văd ca-n nori. Numai ploaie nu văd. Femeia de la râu, în schimb, e ca o ploaie rece. Ca un jar într-un bulgăre de gheaţă. Ca o tăietură de peşte prin râu. Ea e rece ca şi cum ar fi acolo zăpadă. Atunci de ce-mi vine mereu să mă urc pe ea, să se urce pe mine? Are pielea ca apa dusă pe foc înainte să sfârâie.
Femeia de foc
26 comentarii to “Femeia de foc”
-
imagini puternice…
pentru femeia de la rau, Tu esti visul focului…
asa se transmite fascinatia prin lume… 🙂ApreciazăApreciază
-
da…
avantaje si dezavantaje, in momentul in care esti fascinat devii la randul tau fascinant…
la fel ca si cel care alearga disperat dupa femeia de la rau, la fel ca si femeia care il iubeste in taina… 🙂ApreciazăApreciază
-
-
imi aduca aminte de o gluma masculina care zice ca nici un barbat nu poate avea toate femeile, da nu strica sa incerce 🙂
dincolo de gluma, ai dreptate. ne intalnim cu peronajele de la acere avem de invatat.
celelalte trec pe aproape. doar-doar.ApreciazăApreciază
-
-
Sincera sa fiu prefer ploaia care curata tot ce intalneste in cale si purifica decat flacari puse de mintile diabolice care ARD gazul de pomana parjolindu-si sufletul in loc sa-i ofere SANATATE DE FOC.
ApreciazăApreciază
-
-