îţi ia sufletul

îţi ia sufletul şi face cu el ce vrea
apoi te lasă de căruţă parcă pe altă lume
te întrebi care e cea adevărată

citeşti cuvintele parcă le-ai mai văzut undeva
melodia e asemănătoare cu peisajul
şi totuşi n-ai mai auzit-o

atunci au bătut clopotele bătuseră deja
se crapă de ziuă ca o bucată de gheaţă
moment de graţie eşti obosit

Etichete:

16 comentarii to “îţi ia sufletul”

  1. Avatarul lui CalinH

    Această poezie e scrisă mai demult. Am publicat-o prin 1989 şi am pus un facsimil şi aici.

    Cele din „Caietele greceşti” urmează. Sper, de mâine.

    Apreciază

  2. Avatarul lui gabi
  3. Avatarul lui gabi

    Si eu, si eu !
    Suntem okay, cu dor de „duca”, dar, statornici 🙂

    Apreciază

  4. Avatarul lui gala

    superb final
    clopotele care bat si sparg gheata din bucata de zi, e multa pictura in acest vers

    Apreciază

  5. Avatarul lui ajnanina

    eu simt ca in momentul de gratie sufletul vine la loc…

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @gabi: Fãrã dor de ducã ce-am fi, plante?

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @gala: Mi-ar fi plăcut a cunoaşte arta picturii.

    Apreciază

  8. Avatarul lui CalinH

    @ajnanina: Poate că ăsta e mesajul optimist.

    Apreciază

  9. Avatarul lui Leo

    Imi plac frazele ca : „atunci au bătut clopotele bătuseră deja”. Incep intr-un fel si se termina intr-altul, te apuca ameteala daca le repeti.
    Caietele grecesti ? Astept ca cea mai mare nerabdare cuvintele cu miros de mare si nisip.

    Apreciază

  10. Avatarul lui Cristina

    bine ai revenit :), frumoasa poezie, a doua strofa chiar e foarte reala

    Apreciază

  11. Avatarul lui Cristian Lisandru

    O revenire în forţă, „atunci au bătut clopotele bătuseră deja
    se crapă de ziuă ca o bucată de gheaţă” – felicitări, Călin!

    Apreciază

  12. Avatarul lui LePetitPrince

    ce bine ca ai venit, Poetule!

    Apreciază

Răspunde-i lui Cristian Lisandru Anulează răspunsul