Încerc să-mi repar măcar putin greseala (Minitehnicus si-a prins urechile în organizare…) si public aici textul foarte bun al Cristinei.
Omul transparent
Autor: Cristina
Pasea usor prin sali goale fara lumina. Pasea in diferite stari, imagini, idei, sentimente. Vedea ochii, buzele,pielea tuturor. Din cand in cand parea ca se observa reflectat in imaginile lor. Parea ca traieste prin ei. Iubea, suferea, radea, plangea. Si totul prin ei. Acum era fericit, in timp ce simtea imbratisarea si parul iubitei atingandu-i umerii, acum se uita dupa pasii lui in timp ce isi lua ramas bun. Incerca sa inteleaga rostul. Incerca sa le vorbeasca. Nu reusea. Era transparent. Totul trecea prin el. Acum si-ar fi dorit sa le poata vorbi, sa poata avea un efect asupra lor. Dar nu, nu se mai putea. A aruncat totul in momentul in care a plecat. A renuntat la tot pentru a nu mai fi lovit. S-a contopit cu toti, atat de mult incat nu a mai contat. A reusit. . A ramas doar ideea lui, o idée sortita uitarii.





