Autor: Dumneavoastră vă place să priviti înăuntru, asa-i?
Priviţi în mine, nu vă fie teamă,
Mă pun la dispoziţia cui vrea,
Sunt un tablou cu sufletul în ramă,
Iar sticla goală e natura mea.
Priviţi în mine, câtă transparenţă!
Chiar labirint de sticlă mă declar,
Şi nu ciobesc un gând de complezenţă,
N-am să sclipesc sub lupă în zadar…
Priviţi în mine, spuneţi de vă place
Când sunt tablou sau uneori vitrină,
Când crăpăturile nu îmi dau pace
Şi-mi caută, prin spargere, pricină…
Priviţi în mine sticla ordinară,
Mai rar cristal pe criza asta rea,
De vreţi să daţi cu-o cârpă, într-o doară,
Vă voi zâmbi prin strălucirea mea.
Priviţi în mine, nu vă cer vreo plată,
Programul e non-stop, concediu n-am,
De vreţi să luaţi cumva şi o bucată
Vă dau pe gratis câte-un colţ de geam…
Priviţi în mine semnul de-ntrebare,
Ce vrea şi ăsta, să îl spargem noi?
Când daţi cu piatra nici nu mă mai doare,
Iar când plecaţi mi-e tare dor de voi…
Priviţi în mine, sunt un geam cu viaţă,
Sunt lacrimile cioburi fără leac,
Dacă m-ar lua la circ, aş fi paiaţă,
Şi m-aş prosti, ca să vă fac pe plac…





