Autorul poartă o mască, dar numai așa, de chichi, îl recunoști de la marginea orașului de-ai fi
Cum spunea oarecând un poet, noaptea ce trecu nu fu mai deosebită; aşa vin sute şi dispar…
Ca în fiecare an, ca să nu ştie vecinii că suntem singuri de Revelion, am pus îndrăgitele manele cât mai tare cu putinţă şi, din vreme-n vreme, ieşeam în fereastră să strig:
– Băăă! Noi ne distrăm, băă!…
Pentru a mă susţine, soţia chiuia în răstimpuri, iar Nataşa se zbenguia prin toată casa.
Recunosc, maneaua nu este tocmai genul nostru muzical preferat, însă, în ocazii festive, nimeni nu ar crede că te distrezi cu adevărat dacă ar răzbate un alt tip de muzică.
Cu toate că unele vecine îşi petrec majoritatea timpului la vizor, nimeni n-a aflat vreodată cine ne sunt oaspeţii din praznice. De aici, s-au născut felurite legende, cum că am fi vizitaţi de zâne ori de alte entităţi capabile a pătrunde în imobil pe căi oculte.
Către miezul nopţii, am urmărit televizorul, dorind să vedem mesajul domnului preşedinte către Ţară, aceasta şi datorită unui presentiment că este ultima ocazie de a-l mai vedea în noaptea dintre ani.
…Dar, nu l-a arătat! Sau, poate, a fost greşeala noastră, deoarece urmăream canalul Animal Planet. O fi fost pe alte programe…
Cum, de data aceasta, trecerea dintre ani s-a făcut la ora 24, puţin după aceea ne-am mâncat biscuiţii, iar eu am început să mă gândesc ce festin nemaiauzit să trântesc pe blog că s-ar fi petrecut…În cele din urmă, am decis să relatez totul aproximativ aşa cum a decurs, pentru că şi aşa nu ne citeşte nimeni…
Călin Hera. PA-uri şi mirări 