Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Am auzit ochii pădurarului. Tu aveai o bluză roşie, atât de roşie încât parcă zburase de la sine, mototolită, pe covoraşul negru. Îţi muşcam buzele şi degetele tale lăsau şanţuri pe spatele meu gol. Delicat şi deopotrivă sălbatic!
Te veneram, cu respect şi cu poftă, ca un poet muza, ca un leopard femela. Culorile toamnei înnobilau pădurea. Prinţul meu, parcă-mi spuneai, trăgându-mă spre tine.
Apoi am văzut pădurarul privindu-ne, cu ochii lipiţi de parbriz, cu fruntea îngustă, tâmpă, transpirat.
PS – comentariul de mai sus era pentru cealaltă postare, referitoare la „tocilari”… L-am plasat greşti, aveam deschise două ferestre…
PA-ul excelent, se cunoaşte mâna de maestru!
ApreciazăApreciază
@Lisandru: Am porecla asta, poate din cauza vârstei. De unele PA-uri mărturisesc că sunt mulţumit. De primele, nu. Probabil că e f. important exerciţiul. Ca să zic aşa, tu ai începutul muuult mai bun. (Scuza mea e că, la începuturile mele în ale PA-urilor, PA-urile încă nu existau.)
ApreciazăApreciază
@Anca: De-aia-s pădurari, să apere pădurea, s-o păzească de incendii d-astea, nu?
ApreciazăApreciază
@gabi: se poate rezuma: cine are jenă, e capabil de emoții. Cine n-are jenă, ioc emoții!
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 