Autor: îl vom afla după jurizare!
Naratorul transparent s-a întâlnit cu noi pe o uliță singuratică, întunecoasă, la umbra unei grădini fără flori. Iarba părea arsă, din loc în loc pământul se răsfrângea ca o rană, răscolit ca de gheare uriașe. Căutaseră cu toată furia, ne explica el tot ce vedeam și simțeam, plutind lent printre noi, căutându-ne privirile. Știam că minte. Ne adusese în colțul ăsta de reculegere doar să trezească atenția cititorului. Nu avea să se întâmple nimic. Aluneca printre noi într-o cheie ușor ironică, știind că astea sunt ultimele lui clipe. Alte tehnici literare vor încolți în sufletul autorului, alte transe de cinism literar ne vor amâna biografiile, în universuri narative mai greu de localizat… Dar acum, mii și mii de clipe de liniște. Atât de transparente.





