Îmi place că e fierbinte ca un foc, noaptea, când mă urc pe ea. Din toată peştera, doar mie frig nu mi-e. Ea frige. Mereu altfel, ca desenele din foc. În flăcări văd ca-n nori. Numai ploaie nu văd. Femeia de la râu, în schimb, e ca o ploaie rece. Ca un jar într-un bulgăre de gheaţă. Ca o tăietură de peşte prin râu. Ea e rece ca şi cum ar fi acolo zăpadă. Atunci de ce-mi vine mereu să mă urc pe ea, să se urce pe mine? Are pielea ca apa dusă pe foc înainte să sfârâie.
Femeia de foc
26 Responses to “Femeia de foc”
-
ca un foc
ca desenele din foc
ca o ploaie rece
Ca un jar într-un bulgăre de gheaţă
Ca o tăietură de peşte prin râu
ca apa dusă pe foc înainte să sfârâieCa o comparatie superba !
ApreciazăApreciază
-
@Leo: Multumesc. Câteodată chiar abuzez de comparatii, dar mi se pare că oferă un ceva anume, o dinamicitate altfel greu de găsit.
ApreciazăApreciază
-
Pe mine m-a fascinat „abuzul” de comparatii, mai ales ca majoritatea sunt inedite !
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Bine Calin, multumesc 🙂
dar am pus semnul intrebarii fiindca n-am inteles cine/ce nu e 100% original 😛ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 