Fluturele ciugulit

După-masă cu copiii, în parc. Role. Urmate de suc, la terasă. Si pufuleti cu surprize. Fata nimereşte un tanc, băiatul un michiduţă stricat. Dar până la surprize trebuie să mănânce pufuleţi până se umplu de firmituri fine. Nişte pufuleţi cad pe jos. Apar vrăbiuţele. Aşa descoperă Vrăbioiul. Tocmai înşfăcase un fluture alb şi ciugulea din insectă. Fata abia îşi înghite lacrimile (nimeni nu trebuie s-o vadă plângând).
– De ce mănâncă fluturele?
– Aşa-i în natură, unele fiinţe se hrănesc cu altele.
– Nu e drept. Are suflet rău!
Pufuleţii nu mai au acelaşi gust. Rămân pe masă.

02062009(002)

41 comentarii to “Fluturele ciugulit”

  1. Avatarul lui CalinH

    @bl00g: E greu să explici unor prichindei cum e chestia asta cu selectia naturală, crede-mă.

    Apreciază

  2. Avatarul lui starsgates

    :)Vrei să n-o mai vezi tristă?
    Explică-i sau arată-i o omidă, spune-i despre transformarea fluturelui în omidă, poate atunci n-o să mai compătimească atât de tare fluturii.:)
    Parcă acum nu demult cereau şi-ai mei pufuleţi cu surprize.:))))
    Sunt simpatici foc.:)))
    După privire băiatul pare mai cuminţel.:)

    Apreciază

  3. Avatarul lui Gabi

    Pestele cel mare il inghite pe cel mic dar copiii nostri sunt puri si lor trebuie sa le mentimen cumva frumusetea gandirii.
    Nu ?

    Apreciază

  4. Avatarul lui Ioann

    Copii, vrăbioiu’, tata, lacrimi, pufuleţii, fluturele… Morala: mereu tre’ o morală. Viaţa o cere, oare?!

    Apreciază

  5. Avatarul lui Lepetitprince

    Daca si pufuletii au viata?
    Asta sa nu le spui copiilor…

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @Gabi: Ştiu deja povestea cu omida şi fluturele, dar ceea ce au văzut a fost un fluture alb zbătându-se până la nemişcare în ciocul vrăbioului (şi ei ştiu că, dacă primul fluture pe care îl vezi primăvara e alb, vei avea noroc, deci fluturele alb e cu atât mai bun)

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @Ioan Andoni: La morală ajunge fiecare, dacă doreşte. PA-ul expune, nu dădăceşte (iată încă o definiţie)

    Apreciază

  8. Avatarul lui vasilissa

    am mai scris asta, dar nu mă pot abţine să nu împărtăşesc şi cu tine. Fiu-iu avea vreo trei ani şi era pentru prima dată la ţară nu doar în trecere, ci pe timp mai îndelungat, la soacră-mea. Intră înnebunit în casă şi îşi apelează în maximă urgenţă ambii părinţi: Mamiiiiii!!! Taaaaaatiii!!! – şi, înnodîndu-şi lacrimile – Bunica a STRICAT găinaaaa!

    Apreciază

  9. Avatarul lui Călin

    @vasilissa: Dragul de el! Lucrurile astea rămân în memorie. Copii mei adoră să le povestesc astfel de întâmplări din copilăria mea sau a fratilor mei.

    Apreciază

  10. Avatarul lui vasilissa

    sint niste draguti copiii tai! sa iti traiasca si sa te bucuri de ei pina la adinci batrinete!

    Apreciază

  11. Avatarul lui Leo

    Chiar si lectiile neplacute trebuie invatate… Va descoperi, din pacate, ca un suflet rau inseamna mai mult de atat…

    Apreciază

  12. Avatarul lui CalinH

    @Leo: Fireste. Dar, toate la timpul lor.
    PS Mă bucur că ai revenit!

    Apreciază

  13. Avatarul lui CalinH

    @vasilisaa: Multumesc. Ah, adâncile bătrâneti… E mult de vorbit despre asta.

    Apreciază

  14. Avatarul lui Gabi

    Auau, acum inteleg deceptia micutilor 😦
    Multam’ ca ai avut rabdare sa ma dumiresti.

    Apreciază

  15. Avatarul lui Gabi

    Vasilissa…super tare faza :)))
    Eu i-am spus odata mamei pe un ton exclamativ: „Uite mami ce mai oaie”, aratand cu mana spre un porc :))

    Apreciază

Lasă un comentariu