«   |   »

Ziua a treia dupã proiectul Mãruţã-Hera, ca sã-i zic acum aşa

Astãzi voi continua sã ţin în viaţã proiectul „O poezie pe zi”, pornit de Mihnea Mãruţã dupã cu o poezie scrisã de Ion Mircea. Un lucru vreau sã vã mai spun: pe Ion Mircea l-am descoperit întâi pe când aveam vreo 17 ani. Eram crud ca un burete uscat. Deci, ca sã zic asa, m-am înfruptat din versurile lui si, încet-încet, m-am tot umflat. Nu c-as fi acum vreun obez, Doamne ai milã!

Un fel de clar
Autor: Ion Mircea
„Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”
Radu Stanca

Eu nici nu sunt din oraşul acesta,
eu am venit odată cu aurul, cu bezna,
cultiv în fiere perle din Zend-Avesta,
unduitoare ca pămătuful mi-e glezna.

Un fel de clar revărs prin palme, prin păr,
tiara din coroanele regale mi-este piele,
peste tot sunt dus şi arâtat ca un adevăr,
oamenii vin cu vase la cuvintele mele.

Dar unde nu am fost? La Epidaur,
îmi forfecasem venele.Acum e bine.
Visez că e noapte şi curge pe podea sângele meu de aur.
O ţară săracă şi-a întors privirile spre mine.

(Piramida împădurită, 1989)

Posted on 21/02/2009 at 08:37 in Amici, Poezii, ZideZi   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: ,

5 Responses to “Ziua a treia dupã proiectul Mãruţã-Hera, ca sã-i zic acum aşa”

    
  1. Avatarul lui ceva care umbla
    ceva care umbla
    23/02/2009 la 12:54

    Primiti cu poezia? Naiv nativ si fara leac, ma bucur sa dau spre citire o poezie induiosatoare a lui Virgil Carianopol…daca n-o scria dansul, o scriam eu!

    Puritate
    Hermina-i doar un pic de viata,
    Giuvaer ce da scântei,
    Traieste-n nordul cel de gheata
    Si-i prinsa pentru-argintul ei.

    Ca s-o vâneze, vânatorii
    Gasesc un golf de gheata-n jur
    Si-i dau cu chinoroz peretii,
    Stiind cât tine ea la pur.

    Haitasi cu glasul ca de fiara,
    În aerul vibrând sonor,
    O-mping apoi, stralucitoare,
    Pâna ce intra-n golful lor.

    Cu muschi puternici, temerara,
    Cu gheare tari, în teci adânci,
    Hermina ar putea sa sara,
    Sa fuga dincolo de stânci.

    Decât sa-si murdareasca însa,
    Cu negru, albul ei de har,
    S-aseaza pe zapada strânsa
    Si-asteapta moartea ca pe-un dar.

    E datul ei, îi scrie-n soarta,
    Sa dea cuvânt la vesnicii:
    Mai bine sa luceasca moarta
    Decât murdara printre vii.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    24/02/2009 la 13:42

    Multumesc pentru acest răspuns care ar fi trebuit să fie o postare în toată regula. Chiar, de ce nu-ti faci blog, măcar cât „tine” campania asta cu o poezie pe zi?

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui ceva care umbla
    ceva care umbla
    24/02/2009 la 22:07

    hmmm, vrei sa scapi de mine? glumeam!

    Imi place sa scriu, mai mult chiar decat imi place sa-mi dau cu parerea dar atata timp cat nu am cine stie ce exercitiu…nu stiu, mi se pare o indrazneala. Parca nu mi-ar placea sa plec la drum numai asa ca sa fie drumul cu oameni…Si nici nu stiu ce sa aleg, wordpress?

    Apreciază

    Răspunde
  4. Avatarul lui Calin Hera
    Calin Hera
    25/02/2009 la 13:06

    eu am un blog si pe blogspot, sunt avantaje si avantaje (si ici si colo), cred ca e chestie de inspiratie

    Apreciază

    Răspunde

Trackbacks

    

Lasă un comentariu