Posts tagged ‘Viata la Bloc’

  |   Articole recente »
19/02/2011

Ţurţurele

Are şi Dumnezeu socotelile lui, a spus dl. Lică atunci când a aflat despre stupidul accident care a pus capăt vieţii lui Remus Achim, locatarul de la apartamentul 1. Nu saluta pe nimeni, privea încruntat la toţi, înţepa mingile ce săreau peste gardul viu atunci când juca table, de unul singur şi, zice-se, el a telefonat la Miliţie atunci când Ilie Dron şi-a găzduit verişorii din RFG, în 1986, fără să fi anunţat în prealabil organele de stat. Pentru Dron au urmat două luni de frecuşuri, pentru Achim un ţurţure în cap, 25 de ani mai târziu.

UTIL.
Episoade anterioare:
– Viata la blog. 365 de secvente
– Electrificare
– Lecturile inginerului de la patru
– Calm
– Scara cu obstacole

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 22 Comments »

Etichete: , , , ,
18/02/2011

Scara cu obstacole

Era o zi de februarie în care gerul muşca din oase. Cum să-l scoţi pe Vlăduţ afară? După ce şi-a fumat ţigara, pe balcon, Liviu Lovin a găsit soluţia: şi-a luat fiul în cârcă, au urcat aşa până la ultimul etaj (cu liftul), de unde au coborât pe scări, într-o cursă săltăreaţă. Bărbatul plescăia cu limba în cerul gurii, scoţând un pretins zgomot de copite pe caldarâm, iar puştiul chiuia de plăcere fiind parte a unei aşa fascinante aventuri. La prima tură doar Tanti Nina a ieşit să vadă ce-i, scuipându-şi, creştineşte, în sân.

UTIL.
Episoade anterioare:
– Viata la blog. 365 de secvente
– Electrificare
– Lecturile inginerului de la patru
– Calm

Posted in Amintiri, PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 30 Comments »

Etichete: , , , , , ,
17/02/2011

Calm

La început i s-a părut simpatic. Era mic, alb, ciufulit (aproape pufos) şi lătra jucăuş, dând din coadă. Ilie Dron, om cumsecade, care salută vecinii, era însă prea cătrănit ca să-l binedispuna atâta lucru. Când, un sfert de oră mai târziu, a observat că tâmpiţii ăia i-au „taiat cablul”, i-a venit să spargă ceva. A auzit lătratul, a coborât, a luat câinele în braţe (potaia s-a ghemuit la pieptul lui), a urcat la ultimul etaj, apoi l-a aruncat pe pufos, în gol. Îi flutura coada, în cădere, dar Ilie Dron încă nu se calmase.

NOTĂ. Textul a fost inspirat de întâmplarea asta.

UTIL.
Episoade anterioare:
– Viata la blog. 365 de secvente
– Electrificare
– Lecturile inginerului de la patru

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc, ZideZi | 45 Comments »

Etichete: , , , , ,
16/02/2011

Lecturile inginerului de la patru

Anunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin HeraAnunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin Hera
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

 

De când doamna expert PR îl exasperează cu fiţele ei de femeie capricioasă, dl. inginer are parte de prea mult timp liber. Cum nu-i place să bea cu băieţii de pe şantier (niciodată să nu vă îmbătaţi de faţă cu muncitorii, le spunea răspicat prof. Dima, în timpul facultăţii), cum n-are răbdare de Discovery şi nici nu rezistă să citească mai mult de trei pagini pe zi, deşi are ceva cărţi bune în bibliotecă (unele încă în ţiplă), s-a pus pe lecturat broşurile hipermarketurilor şi anunţurile de la avizier. Uneori râde, alteori se enervează.

UTIL.
Episoade anterioare:
– Viata la blog. 365 de secvente
– Electrificare

Posted in Fotografii, PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 39 Comments »

Etichete: , , , , , ,
15/02/2011

Electrificare

Doamna Leni Pârvu încercase de trei ori să deschidă uşa de la ghenă. Domnul Pârvu, chemat în ajutor, şi-a dat seama cum stă treaba: „Deschide uşă că io chem sectoristu’!”, a urlat el suficient de puternic încât să adune tot poporul disponibil de pe palier. Iniţial, omul din ghenă a făcut pe mortul, apoi a mârâit, a dat să muşte, ca un animal încolţit. Era însă destul de ştirb (şi cam ameţit).
De atunci, ghenele de la scara 1 sunt electrificate şi tot de atunci doamna Leni Parvu n-ar mai merge să arunce gunoiul nici dacă i-ar cădea pe coc.

 

 

UTIL.
Episoade anterioare:
– Viata la blog. 365 de secvente

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 27 Comments »

Etichete: , , , ,
14/02/2011

Viata la bloc. 365 de secvente

Dragii mei,
Mă provoc pe mine însumi, iar voi veti fi martorii acestui pariu: îmi propun să scriu, începând de mâine, zi de zi, câte un PA despre „Viata la bloc”. Dacă voi reusi să mă tin de treabă, veti avea ocazia să cititi, zi de zi, timp de un an, pe acest blog, câte 500 de semne despre întâmplări si nonîntâmplări din viata la bloc. Presupun că dl. Lică va fi un personaj important într-un oarecare număr de povesti. Ilarion, care deja există, va fi si el creionat. Cu sigurantă, vor apărea noi si noi personaje.
Cu sigurantă, vor fi destule momente în care voi intra în pană de inspiratie – asa că voi fi atent la orice sugestie din partea voastră.
Dacă peste un an voi mai fi în picioare, dacă, adică, voi fi reusit să scriu măcar 300 de PA-uri, atunci, cine stie, vom putea spune că am construit, împreună, o carte de PA-uri (fără reactiile voastre văd imposibil acest demers).

P.S. Desigur, PA-urile din „Viata la bloc” ar trebui să fie un bonus. Acest blog merge mai departe (în săptămâna în care am lipsit au fost aproape 2.000 de vizitatori unici; oameni care au venit aici desi eu n-am publicat nimic. Deci, am un fel de datorie 😉 ).

Posted in Mirări, ZideZi | 42 Comments »

Etichete: , , , , ,
05/08/2009

Indiscret

Mă zgâiam şi eu prin fereastră, că era deschisă, şi m-am trezit cu un papuc în cap. Piele fină, negru, talpă moale, din cauciuc. Am deschis mai mult geamul şi am sărit peste pervaz. Dacă i-ai fi scos din context, ai fi zis că sunt oameni normali. Pardon, nu normali, ci cumsecade, cu carte, cu urme de ochelari şi deprinderea de a evita cacofoniile. Contextul era însă că se păruiau, chiar şi chelioşii, ceea ce m-ar fi amuzat dacă nu m-aş fi trezit încasând un nou pantof, de data asta în nas. Diferenţă notabilă: pantoful era cam bocanc.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 10 Comments »

Etichete: ,
18/05/2009

Fiare vechi, fiare luăm

Lenevesc în pat. Fereastra e deschisă. Aud o voce de femeie, uşor cântată: „Fiare vechi, fiare luăm!”, repetată obsesiv de trei-patru-opt-douăsprezece ori, până când n-am mai reuşit să disting (dar altcineva, poate, îndărătul altei ferestre, îşi începuse deja numărătoarea). Am încercat să-mi imaginez persoana cu vocea: probabil o femeie de 20-40 de ani (plajă largă), probabil sfrijită, aproape sigur îmbrăcată în portocaliu, galben, roşu şi verde, urmată de un nene de 25-30 de ani, la volanul unei Dacii papuc, sigur sfirjit şi el, negricios, rulând agale, trăgând din ţigare.

Asemenea personaje ne sunt încă foarte comune. Fac parte din peisajul urban, s-au inserat în amintirile noastre, iar chemările lor cântate, aproape fără excepţie ininteligibile, fac parte din cultura urbană chiar dacă acceptăm, chiar dacă nu. Şi, da, sunt pe cale de dispariţie.

Mereu m-am întrebat: oare e cineva care strigă de la fereastră „Hei, tu, de colo, stai aşa că am eu nişte haine vechi*/fiare vechi/pâine uscată, cât dai pe kil?/urcă să ţi le dau!”? Mereu mi-am răspuns că nu cred aşa ceva. Mereu m-am întrebat cine poate cumpăra oale, pâlnii, capace smălţuite iscat de strigările dintre blocuri.

Probabil că afacerea se bazează pe informaţii, pe prezenţă, pe ceea ce se culege dintre blocuri. Nu ştiu. Mai important mi se pare, acum, aspectul cultural al problemei.

* Multă vreme am crezut, naiv cum mă ştiu, că oamenii ăia caută haine vechi 🙂

Posted in Amintiri, Mirări | 5 Comments »

Etichete: , ,
  |   Articole recente »