The Wall de Bucureşti sau We Don’t Need No Educaţiei St. Foto: Dorina Rusu (via Facebook)
Un „afiş” original care i-a sărit în ochi Dorinei, demonstrând încă o dată că un jurnalist pur-sânge vede întotdeauna „Ştirea”.
06/08/2013
Observatorul Astronomic stă în picioare numai fiindcă e agăţat de stele
Clădirea Observatorului Astronomic rămâne în paragină. Chiar dacă, iată, e vegheată. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu stă în picioare numai fiindcă e agăţat de stele. Am făcut această constatare în urmă cu mai mulţi ani, când l-am vizitat ultima oară. Nu ştiu care e situaţia juridică a clădirii (presupun că e tot a Primăriei, căreia i-a fost donată), dar stă să cadă. Şi e păcat, fiindcă vorbim despre o clădire cu adevărat frumoasă.
Amiral Vasile Urseanu
„Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc și pe mare”. Sunt cuvintele amiralului Vasile Urseanu (1848-1926), un tip care
read more »
10/07/2013
Unde s-a dus luna plină răsărită în miercurea fără cuvinte
Copac flămând din Bucureşti, care a înghiţit luna plină, ca un piton scorţos. FOTO: Călin Hera
06/07/2013
Fotografia nereuşită a unei femei elegante
Fotografia înşelătoare a unei femei elegante. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Avea o pălărioară fermă, cu boruri mici. Fustă neagră, din lână, urmărind coapsele. O cămaşă albă, cu ultimii trei nasturi descheiaţi, cu gulerul revărsat într-o dantelă discretă. Deasupra, un sacou scurt, urmând subtil linia subţire a taliei, respirând larg, apoi. Sandale negre, din piele, cu talpă din cauciuc, ciorapi albi, până la genunchi. Mănuşi albe. Ţinută sport, de o eleganţă aristocratică.
Era pe bicicletă, un model clasic. Deasupra roţii din faţă, un coşuleţ retro, foarte adecvat. Repet: avea o ţinută elegantă.
Am văzut-o atunci când am intrat pe strada Mihai Eminescu, dinspre Calea Moşilor. Am depăşit-o de câteva ori. La fiecare semafor, mă depăşea ea (str. Mihai Eminescu e foarte aglomerată mai mereu, în timpul săptămânii). La un moment dat, mi-am zis că trebuie s-o fotografiez. Dar telefonul meu nu e aparat de fotografiat, iar bicicleta ei, pare-se, mergea suficient de repede încât a rezultat doar dâra de mai sus.
Aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt: zilele trecute, pe strada Mihai Eminescu din Bucureşti a trecut, pe bicicletă, o femeie foarte elegantă.
05/07/2013
Micul dejun al porumbeilor. Vedere din Bucureşti
Micul dejun al porumbeilor. Se înţelege de ce nu trebuie parcat acolo. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Fix din curtea casei cu grădina aparent neîngrijită, aflată în centrul Bucureştiului, a apărut o femeie. Evenimentul nu mi-ar fi atras atenţia dacă nu s-ar fi năpustit asupra ei un stol întreg de porumbei. Am crezut că voi asista la o secvenţă demnă de The Birds, Păsările lui Hitchcock. Dar scena a devenit de-a dreptul domestică atunci când femeia a aruncat pe trotuar, ca într-un ritual îndelung exersat, boabe de grâu. N-am avut ce face decât să fotografiez. Femeia nu apare în cadru, pentru că a plecat la fel de brusc precum a venit.
Fotografia s-a bucurat de un număr măricel de like-uri pe pagina mea de Facebook.
21/06/2013
Cea mai ieftină uscătorie de rufe. Cu foto
Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. Am învins, fraților!
UPDATE. Aflu că mai ieftină ar fi fost o sfoară. Dar şi sfoara aceea ar fi trebuit agăţată de ceva, deci trebuia investit în cel puţin două puncte de sprijin. Problema rămâne deschisă.
08/05/2013
Cel mai ieftin zugrav din trecut
Un zugrav caută de lucru. Anunţul pare la fel de vechi precum poarta. Foto (cu telefonul): Călin Hera
01/05/2013
1 Mai. Primăvara în oraşul meu
Afiş la intrarea într-un local de pe str. Mihai Eminescu din Bucureşti. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Cu adevărat fără cuvinte :).
26/04/2013
Poveste din poveste din poveste. Azi, Dl. Trabant
Un Trabant ferchezuit. Foto: Călin Hera
Vorbeam în urmă cu doi-trei ani (la vârsta mea, asta e un fleac!) despre un Trabant ferchezuit fotografiat pe lângă staţia de metrou Dristor, apoi treceam nonşalant la Trabantul „meu”*, pentru ca apoi să se dezvolte poveştile cititorilor mei. Căci de aceea e frumos blogăritul, că poate naşte poveşti din poveşti din poveşti.
Recuperez un comentariu scris atunci de o veche prietenă de blogăreală şi PA-uri, Ioana, care a mărturisit cu acea ocazie legătura aparte dintre ea şi Trabantul unor prieteni. Pardon, Trăbănţica.
Trăbănţica Toboşarului
„O cheama Trudy si e a unui bun prieten…, tobosar la Teatrul din Pitesti. Cand nu are treaba cu ea, ii da voie sa faca ce vrea.
read more »
24/04/2013
Poartă de templu în Bucureşti
Poartă care mă fascinează de fiecare dată când trec pe lângă ea. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Am încercat să respect tema propusă de Carmen (îi mulţumesc lui Zoltan că mi-a adus aminte că azi e miercurea fără cuvinte).
17/04/2013
Mâţa blândă face „ţuşti!” (miercurea fără cuvinte)
Mâţa Ţuşti, hlizindu-se din întunericul unei clădiri dezafectate din centrul Bucureştiului. Foto: (cu telefonul): Călin Hera
Mâţa Ţuşti în acţiune. Foto (cu telefonul): Călin Hera
La Carmen, ca de obicei, sunt mai multe şi mai interesante fărăcuvinte.
03/04/2013
Rampă (aiurea) pentru cărucioare la metrou Piaţa Victoriei
Rampă pentru cărucioare la metrou Piaţa Victoriei. Foto: Călin Hera
Căutam să-mi imaginez cum poţi să te descurci prin Bucureşti dacă trebuie să foloseşti un cărucior. Teoretic, din ce în ce mai bine. Practic, sunt prea multe situaţiile precum cea fotografiată de mine la metrou Piaţa Victoriei: o rampă care este, dar care e de nefolosit, fiindcă
a) uşile de la capătul ei sunt încuiate
b) porţiuna dintre stâlp şi scări, pe unde te-ai putea strecura către uşile deschise (în stânga fotografiei) e atât de îngustă încât n-ai loc nici cu rolele.
22/03/2013
Bulevardul Dacia şi teoria relativităţii
Totul e relativ. Număr de imobil fotografiat pe Bulevardul Dacia. Foto: Calin Hera
Dacă ai ceva timp liber e păcat să nu caşti ochii. Aşa îmi spun adeseori. E clar că sunt preocupat de detalii, de poezia care stă în ele. Altfel nu mi-ari sărit în ochi ceva ce am mai văzut (şi voi la fel), dar nu am fotografiat niciodată: un număr de imobil, care s-a schimbat între timp.
Pe de o parte, e imaginea. Îmi place fontul folosit îmi plac culorile, chenarul plăcuţei, elementele de ornament, urma de pe peretele clădirii, care îmi spune că a mai fot o plăcuţă acolo, înlocuită acum.
Pe de altă parte, îndărătul acestei schimbări de număr stă, desigur, o poveste. Pe care n-o ştiu, am imboldul de a o căuta*, dar nu cred că am resursele necesare (e vorba, în primul rând, de timp). Neştiind povestea, pot lăsa să-mi zburde imaginaţia.
read more »
12/11/2012
Cel mai înalt semafor din România
Semafor de pe Calea Floreasca. În plan secund, cea mai înaltă clădire din România. Probabil cea mai nereuşită fotografie a ei. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Desigur, subiectul nu e semaforul, unul banal, ci Sky Tower, care face să se vorbească despre acest semafor (nu prea mult, însă). Atunci când mi-a plăcut perspectiva n-am putu fotografia (eram la volan), atunci când am putut fotografia nu mai era perspectiva aia. Dar, măcar, era roşu la semafor.
08/02/2012
Riscul de a parca pe trotuar
Maşină-iglu sau riscul de a parca pe trotuar, iarna, în Bucureşti. Foto: Calin Hera
Printre multele Vederi din Bucureşti, un loc de cinste vor avea cele din timpul iernii 2012. N-a fost una atipică, ci una prea puţin asemănătoare cu vara (cel puţin de la un moment dat încoace). Îmi pare rău că n-am făcut destule fotografii, îmi pare bine că am făcut câteva. Pe cea de azi, „Maşină-iglu sau riscul de a parca pe trotuar, iarna, în Bucureşti”, fotografiată pe Dristorului, o trec la fără cuvintele găzduite de Carmen.
– Va urma –
01/02/2012
Pietre (înainte de a crăpa de frig)
Pavaj în Parcul IOR (Al. Ioan-Cuza) din Bucureşti. Foto: Calin Hera
Ştiu că se cuvin fotografii înzăpezite, dar fac o excepţie azi şi vă arăt ceva mai subtil, ca un îngheţ la + 12 grade Celsius (da, existã şi o astfel de temperatură!). În felul ăsta atrag atenţia că iar e miercuri şi nu-s cuvinte.
read more »
25/01/2012
Om, raţe şi pescăruşi
Fotograf pe malul lacului IOR, Bucureşti. Foto: Calin Hera
Provocat de Carmen, aduc o imagine din Parcul IOR (mă rog, Al. Ioan Cuza). Azi, chiar, e mult mai iarnă decât atunci când am făcut fotografia. Dar orişicât.
read more »
18/01/2012
Călăreţi către Casa Scânteii
Grup de călăreţi, retrăgându-se la bază după parada de la 1 Decembrie 2011. Foto: Calin Hera
Călăreţii te fac să întorci capul. Această propoziţie e falsă. Întorci capul să vezi caii, nu călăreţii. Pe cine interesează cine e omul din şa? Vă daţi seama? Important e calul, nu omul. Asta, da revoluţie!
Fotografia a fost făcută în data de 1 decembrie 2011, după paradă. Mi-au plăcut caii (deşi multă lume se ţinea de nas după trecerea lor; deh, erau balegi aburinde!). Mi-a plăcut faptul că în plan secund se vede fosta Casă a Scînteii (actualmente, Casa Presei Libere. Care presş liberă?).
NOTĂ. Această Vedere din Bucureşti a fost trimisă şi către Carmen. Poate fi şi fără cuvinte, altfel spus.
10/01/2012
Arcul de triumf, cu Mănăstirea Caşin în plan secund
Arcul de Triumf văzut dintr-o parte. Partea din care se zăreşte turla Mănăstirii Caşin. Foto: Calin Hera (1 decembrie 2011)
Sunt multe locuri frumoase în Bucureşti. Am zis ceva banal? Treacă. În copilărie eram foarte mândru de Arcul de Triumf. Mândria asta m-a ţinut până când am văzut adevăratul Arc de Triumf, cel din Paris. Când m-am întors în ţară, Arcul nostru mi s-a părut cam provincial. Dar tot l-am îndrăgit şi mi-a fost ciudă că al nostru nu e vândut ca al lor, că nu-l poţi vizita când ai chef, că nu e marketizat.
Şi am mai găsit un atu: această vedere din Bucureşti în care, alături de Arcul de Triumf apare Mănăstirea Caşin. Na, că parizienii n-au Caşin! Au altele, ştiu 🙂
Călin Hera. PA-uri şi mirări 