Laurean nu se lasă şi nu se lasă şi mi-a mai trimis o traducere. De data asta, este vorba despre Sonetul CXIX, osutănouăşpele, „ăla care a fost considerat până acum o metafora a dragostei (toate traducerile româneşti o iau ca atare), dar e vorba despre perioada cât a fost bolnav (se pare, o boală ruşinoasă, zic exegeţii din zilele noastre)”, mi-a spus Laurean.
Citiţi, comentaţi, criticaţi şi/sau lăudaţi (folosiţi şi pagina de Facebook dedicată), daţi mai departe.
SHAKESPEARE – Sonet CXIX
Ce lacrimi de sirenă am sorbit,
Din alambic de iad înşelător,
Speram cu teamă, deznădăjduit,
Pierdeam când mă vedeam biruitor!
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 