Articolul lui Ciprian Iancu mi-a trezit nostalgia pârtiei de la Râusor. Public mai jos o fotografie făcută recent de Remus Suciu.
Foto: Remus Suciu
04/11/2009
Primul urcuş pe vârful Retezat
Îmi scuipam plămânii de mi se uscase gura. Îmi bubuiau tâmplele. Îmi ţineam strânsă inima în tricou, sub cureaua de la rucsac. Îmi curgea în ochi toată apa băuta la tăul Ştevia.
Luptam pentru fiecare centimetru pe care îl urcam şi cu fiecare metru cu care încrederea îmi cobora. Nu-mi mai doream nimic, decât să scap de asta.
Când am ajuns pe vârful Retezat, mi s-a părut că nu mai ştiu nimic şi că am aflat totul, o, Doamne!
30/10/2009
Enigme la poalele Retezatului
Ăştia de la Administraţia Parcului Naţional Retezat au inventat o joacă foarte simpatică: un traseu de 3 ore care pleacă din Nucşoara şi merge spre Mălăeşti. Poate fi străbătut, vara, şi de copii. Pentru copii parcă e făcut, pentru cei cărora părinţii vor să le dea microbul muntelui, al naturii. Traseul e bine marcat. Din loc în loc, după cum spune amicul meu Ciprian Iancu în Evz, sunt nişte panouri care descriu împrejurimile şi pun întrebări de genul „Care e cel mai bătrân copac din pădure?”. Răspunsul se află la următorul panou. Prin joc, copiii călătoresc şi învaţă. Eu, unul, abia aştept să-mi duc trupa acolo!
Turn enigmatic aflat pe traseu, la panoul nr. 5, dacă nu mă înşel. Fotografia a fost făcută de Remus Suciu.
12/10/2009
Dor de Retezat
Mi-e dor de Retezat. Mi-e dor si doare. „Răsfoiesc” fotografiile lui Remus Suciu, ale lui Romeo, si nu stiu dacă asta îmi ostoieste dorul sau mi-l sporeste. As vrea să fiu acolo. Să mă plouă, să-mi fie soare sau să mă ningă. Să-mi tiuie urechile de vânt, să-mi clipească ochii ca să alunge ceata. Pfui, m-a apucat dorul de Retezat!
Autorul acestei fotografii, Remus Suciu, a denumit-o „Zgârie nori”. As completa: „Zgârie nori, zgâltâie suflete de se lipeste de ele”
24/07/2009
Dacă eram şmecher, duceam Retezatul în finală
… Aşa mi-a tăiat macaroana un coleg, în timp ce obţineam câteva mici şi neînsemnate victorii într-o şedinţa de sumar. Lumea a râs. Desigur. Am râs şi eu.
Adevărul e că am tot amânat să scriu despre deznodământul semifinalelor concursului „New 7 wonders” al celor mai frumoase locuri din lume. M-am numărat printre susţinătorii Parcului Naţional Retezat. Susţinerea mea a însemnat încurajarea lui Ciprian Iancu de a scrie cât mai mult despre asta, în EVZ, am semnat un editorial în acelaşi ziar, am persuadat numeroşi prieteni şi cunoscuţi, inclusiv prin intermediul celor două bloguri ale mele, Naiv respectiv ăsta micu’ , am împrumutat, cu voie de la autor, fotografii excelente marca Remus Suciu sau Romeo Creţu, am participat la o şedinţă foarte interesantă a Comitetului oficial de Susţinere a candidaturii Retezatului (la sediul RNP) si la câteva discuţii în particular cu, probabil, cel mai activ membru al Comitetului, Mircea Vergheleţ plus, cel mult, încă vreo două-trei chestiuni minore.
M-a bucurat clasarea pe locul 4 a Retezatului, astă-iarnă, m-a întristat prăbuşirea pe vreo 35 şi m-a suprins, apoi, mobilizarea din final. Iar acum, mi-a mângâiat orgoliul faptul că Adrian Georgescu s-a dus 9 zile în Retezat, poate şi datorită agitaţiei mele. Oricum, asta l-a provocat să scrie pe pagina de Vacanţe din Evz şi pe propriu-i blog (unul foarte bun). Adrian mi-a povestit ceea ce m-a frapat mereu în Retezat: munţii mei dragi sunt străbătuţi de mai mulţi unguri, cehi, polonezi, germani decât de români.
O ultimă observaţie înainte de a vă arăta câteva fotografii remusiene: eu cred că nu era niciun risc pentru Retezat dacă ajungea în finală. Dimpotrivă. Munţii rămân la fel de inaccesibili autoturismelor. E puţin probabil ca acolo să ajungă prea mulţi pantofari dăunători. Iar dintre cei care vor ajunge, o parte ar putea oricum să-şi uite metehnele. (Ştiu, există şi pe vremea lui Ceauşescu o categorie de turişti care scăpa de cutii de conserve făcute din metal greu aruncându-le în lacurile glaciare…)
Cascadă la Stâna de Râu (foto Remus Suciu)
Lacul Zănoaga, cel mai adânc lac glaciar din România – 27 m (foto: Remus Suciu)
Tău Agătat, minune a Rezervatiei (foto: Remus Suciu)
Ghici, ciupercă, ce-i? (foto: Remus Suciu)
Perla coroanei: vârful Retezat spărgând norii (foto: Remus Suciu)
03/07/2009
Retezat. Click-ul care scapă turma
Apropo de plonjat într-o fotografie, v-o arăt pe cea realizată de amicul meu Remus Suciu, un adevărat meseriaş! Cred că e făcută de pe unul din lacurile de acumulare de pe Râu Mare (probabil de pe ultimul, din dreptul castelului de la Sântămăria Orlea. E fără cuvinte!
P.S. Totuşi, încerc câteva cuvinte pragmatice. E vorba despre concursul ăla, cele 7 minuni naturale ale lumii. Până marţi noaptea se mai poate vota pt Retezat (chiar şi la telefon, formând 0041 77 312 404, apoi codul pentru Retezat – 541!). Acum, Retezatul e pe 12. Dacă ajunge pe 11, e în semifinală. Ar fi cool! (Am aţâţat ceva patriotism local?). Amănunte, în Evz.
07/04/2009
Pe cuvânt de pionier
Felicitare UTC completată la mişto de prietenul meu Tibi K. Nu ştiu cum a făcut rost de chesia asta în alb, dar atunci tare ne-am amuzat!
Iscat de amintirea despre Sandu, îmi vine să vă povestesc ceva: niște amintiri de pionier.
Cam de prin clasa a patra începuse „să mi se ia” de pioniereală. Niciodată nu-mi stătea bine cămașa aia albă, ieșea mereu din pantaloni (centura care trebuia să țină loc de curea era doar de decor, mereu largă). Nu-mi plăcea să port cravata, deși apreciam că e mult mai comod s-o tragi prin inel decât să-i faci nod (era un nod simplu, ca de frânghie, care se deznoda greu).
Îmi displăcea că trebuie să participăm la tot felul de festivități, în curtea școlii: adunările „pe unitate”. Eram comandant de detașament (șnur galben) și trebuia să stau drepți mai bine de o oră. Să cer raportul comandanților de grupă (șnur roșu), să dau raportul comandantului de unitate (șnur albastru). Erau niște ritualuri cărora începeam să nu le văd rostul.
Trebuia să cântăm. Oricât am vrut să scap, după aceea, de melodiile alea idioate, n-am reușit. „Soarele și pionierii/și-au dat mâna peste țară/Și-n adâncul primăverii numaiștiuceaufăcut”. ”Tot înainte, mândri pionieri/Muguri de lumini/Pe plaiul strămoșesc…”. Chestiile astea vârâte în creierele copiilor rămân înfipte acolo mai rău decât cipurile de care se sperie lumea acum.
De problema cu pionierii am scăpat treptat. Decisiv a fost faptul că, dintr-a cincea am schimbat școala și am trecut la șnur roșu, un trimestru, cred, apoi am intrat în binecuvântatul anonimat pioneresc. O singură dată mi-au folosit acele cântece. Era prin anul 1988, cred. Eram în Retezat, era noapte și trebuia să merg de la cabana Pietrele la Refugiul Gențiana. Drum cam de-o oră, în pas susținut. Aveam o lanternă chioară, eram singur și știam că trebuie să fac zgomot ca să țin deoparte eventualele sălbăticiuni. Așa că, după ce am epuizat repertoriul Alexandru Andrieș și cântecele de munte (inclusiv unele despre Caraiman, mare balsfemie!), memoria mi-a scos în față, salvator, porcăriile alea cu pionieri. Am fost sigur că nicio sălbăticiune nu va fi prin preajmă, așa că am dat replay și replay, în gura mare, până la Gențiana, de s-au speriat prietenii care mă așteptau acolo.
În perioada UTC deja eram dedat la golănii împreună cu grosul colegilor. Pe Dan N. l-am remarcat prima oară la o oră de germană, când se jura, abia ținându-se să nu râdă, că l-a văzut pe tovarășu’ din tablou scoțând o mână și salutându-ne. Tot cam atunci m-am ales cu o glumă: o felicitare de ziua mea. Recunosc scrisul lui Tibi și semnătura în clar a lui Victor Curelaru, șeful UTC pe liceu.
La PCR n-am ajuns. Se pusese problema prin anul II de facultate, deși nu învățam prea grozav. Am reușit să mă fofilez, apoi s-a întâmplat decembrie 1989. Un bun amic, ceva mai ambițios, n-a avut norocul meu. A fost membru PCR mai puțin de o săptămână. Săptămâna Timișoarei…
08/01/2009
Retezatul, o minune
Pentru ca nu pot face acum fotografii cu ninsoarea din Bucuresti (iar fereastra la care am acces „da” spre un bloc de birouri aflat in constructie), folosesc o fotografie „cu ceva zapada” facuta de Remus Suciu.
Asta ma ajuta sa introduc stirea cu Parcul National Retezat.
Exista un link http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/”> unde se poate vota pentru „cele 7 minuni naturale ale lumii”. E un subiect la care sunt sensibil pentru ca, in ultimii doi ani, am conceput, organizat, coordonat si dus pana la capat doua campanii* de acest gen.
Romania are o posibila minune, Parcul National Retezat, intr-o competitie pe care o sper serioasa. In prima faza a competitiei au putut fi inscrise pe liste mai multe nominalizari pentru aceasi tara. In decembrie 2008, pe baza voturilor primite, fiecare tara a ramas in cursa doar cu o posibila minune naturala a lumii. Romania a ramas cu Retezatul. Pe buna dreptate, zic eu, subiectiv (scuze, Delta Dunarii, Piatra Craiului, Cheile Nerei si celelalte locuri de vis!).
Pana in 7 iulie 2009 putem vota Retezatul, astfel incat sa ajunga in semifinala, alaturi de alte 76 de minuni din lume. Dintre cele 77 de semifinaliste, arata comunicatul pe care l-am primit, un comitet condus de prof. Federico Mayor, Director-General UNESCO, va selecta 21 de finaliste care vor fi anuntate in 21 iulie 2009. Cele 21 de finaliste vor fi supuse votului publicului incepand din 21 iul 2009, pana in anul 2011 (n. mea – ce mult dureaza afacerea asta!).
Deocamdata exista o lista de vreo doua sute si ceva de posbilie minuni pe care a ajuns si Parcul National Retezat. Eu, unul, m-am logat pe site-ul linkuit mai sus si am votat pentru Retezatul meu. Nu vreau sa filosofez acum despre cat de fain ar fi daca muntii mei dragi vor urca pe lista, dar m-as bucura sa se intample asta (sufar de patriotism local si sufar de boala indragostitului care vera sa se laude la toata lumea cu iubita lui).
De aceea, va chem si pe voi, zecile de mii de cititori ai acestui blog, sa veniti aici http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/”> si sa votati Retezatul.
*
Note de subsol despre campaniile „cu minunile” de care m-am ocupat.
Prima, despre „Cele 7 minuni ale Romaniei”:
– Articol despre cele 7 castigatoare: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/460624/Iata-cele-7-minuni-ale-Romaniei/
– Editorial dupa final: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/460758/EDITORIALUL-EVZ-Avem-7-minuni-Cum-procedam/
(din pacate, arhiva Evz merge prost si fanii nu vor putea accesa toate articolele, decat cautand bucata cu bucata)
– Am organizat, apoi, un tur al celor 7 minuni ale Romaniei, m-am bucurat ca i-am convins sa faca asta pe Pusu (Bogdan Stanciu), pe atunci om de baza al fostei redactii regionale Cluj/Transilvania a Evz, si pe fotoreporterul Calin Ilea. Si lor le-a prins bine; cred ca daca nu interveneau „conditii obiective”, Pusu ar fi reusit sa scrie si cartea despte acest tur, asa cum il imboldisem.
A doua, in anul urmator, despre „Cele 7 minuni naturale ale Romaniei”:
-Articolul de „deschidere”: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/810874/CAMPANIE-EVZ-Cele-7-minuni-naturale-ale-Romaniei/
– Articol despre cele 7 „castigatoare” http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/813816/IN-LOC-DE-CONCLUZIE-Iata-cele-sapte-minuni-naturale-ale-Romaniei/
– Articolul la care voiam sa ajung, cel despre Muntii Retezat http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/811838/Retezatul-iti-taie-rasuflarea/
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
