Posts tagged ‘Piaţa Obor’

21/09/2015

Cât de gratuit e învățământul din România

Vedere din București. Colț de rai al manualelor din fața magazinului Obor. Sursa: streetview / iulie 2014

Vedere din București. Colț de rai al manualelor din fața magazinului Obor. Sursa: streetview / iulie 2014

Kilometrul zero al manualelor școlare este zona din fața magazinului Obor, asta o știe tot bucureșteanul. Găsești în chioșcurile și tarabele de pe trotuar tot ce se poate găsi în materie de manuale școlare. Nu știu în alte anotimpuri cum e, în afara sezonului adică, dar la începutul toamnei afacerea prosperă. Ai zice că tot puiu’ de român e studios din cale-afară. Există cerere, există ofertă, toată lumea e fericită. Cel puțin la prima vedere.

read more »

16/05/2014

Amintire cu sana şi baton de 1 leu, cu mac

Pe vremuri, beam sana în Piaţa Obor*, în pauza mare. Eram printr-a şaptea sau a opta când, fiind prea multe clase la mate-fizică, pe câţiva ne-au mutat cu orele la Liceul Sanitar. Veneam la Mate-fizică peste garduri sau pe trotuar (mai rar), pe lângă Judecătorie, doar la orele de fizică şi de chimie – pentru laboratoare.

În pauza mare ne făcusem un obicei: mergeam la alimentara din piaţă, de unde cumpăram câte o sticlă de sana rece (da, era la sticlă!) şi un baton de 1 leu, cu mac. La gâtul sticlei se forma un dop de smântână pe care îl deranjam un pic cu vârful batonului (cornurile de 25 de bani, albe, în formă de semicerc, erau ideale pentru această operaţiune). Pur şi simplu savuram gustarea; simpla amintire îmi lasă gura apă.

read more »

17/10/2013

Haiku în Piaţa Obor. Bijuteria dintr-un caiet de reporter

I-am rugat pe studenţii mei din anul II să îşi aleagă un loc prin care se vânzolesc mulţi oameni şi să îşi noteze ce văd acolo timp de 2-3 ore (exerciţiu de observaţie jurnalistică). Ieri am primit primele notiţe. Unul dintre ei, A.C., a scris telegrafic şi sec două pagini A4 cu precizie de videoclip. La un moment dat, spre final, am dat peste o bijuterie căreia i-aş putea spune ‘bijuteria dintr-un caiet de reporter’. Tânărul meu coleg a scris un haiku (aproape-aproape OK tehnic* – mai puţin primul vers; numărul de silabe e mai potrivit în varianta în lb. engleză), pe care îl redau fără comentarii suplimentare:

read more »