Dl. Lică intră în magazin. Are două zambile la el, pentru vânzătoare. Le întâlneşte zilnic, mai schimbă o vorbă, mai cumpără o franzelă, o feliază. Afară adulmecă aerul rece, curat, de dimineaţă. Respiră cu plăcere. Intră în bloc, urcă, descuie, închide uşa în urma lui, lasă pâinea pe masă, deschide plicul alb rezemat de ghiveciul cu brânduşe, îi zâmbeşte mărţişorului dinăuntru, îl aşază alături de altele opt (sunt opt ani de la plecarea Fostei…), îşi face o cafea. Iar atunci se aude soneria.
Vedere din Bucureşti. Cum au devenit mărţişoarele „brend” naţional

Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţişoare în Piaţa Romană, de unde aflăm că avem de a face cu un „brend” naţional. Foto cu telefonul Călin Hera
Îmi amintesc vremurile străvechi (dinainte de 1989) când cumpăratul şi oferitul mărţişoarelor era o datorie de onoare, un ritual, o bucurie chiar.
România – Bulgaria 1:0
De ce am făcut precizarea că pe google.ro e pus un mărtisor, în vreme ce pe google.bg, respectiv google.md nu: am plecat de la disputa româno-bulgară pentru originea mărtisorului (citit mai multe despre asta aici).
Am fost curios cum se vede această chestiune din exterior. Cu simpatie, mă gândesc, poate putin de sus, ca atunci ând te uiti la o cearta provincială tipică. Ei bine, suporterii variantei „mărtisorul românesc” pot să fie fericiti astăzi: google stie de martisor, nu de martenitza!
Le-am răspuns aici lui starsgates si Laurei T.
Mărţişorul google
Prietenii mei de la Creaţie Google au făcut-o din nou! De data asta, mai în pripă, dar de efect, orişicât.
NOTĂ.
Am căutat pe google.bg, google.md să văd dacă acolo e afişat la fel. Nu e. Pe toate google-urile pe care m-am dus (.com, .de, .fr samd) e încă finalul de Olimpiadă.
Fără şnur
Acum n-am snur. El e pe undeva.
Îl caut. Voi găsi ceva.
Mâine e ziua. Ziua unu.
Mi-e drag de voi.
Călin Nebunu

Fotografie făcută astă-vară, în Muntii Olimp. O, ce vremuri minunate!







