Sper ca simpaticii cititori ai acestui blog să se bucure alături de mine: fosta mea colegă de liceu, Mary (Maria Livia Ognean) a fost aleasă Femeia Anului 2015 în Sibiu, întrecând-o, de exemplu, pe doamna Carmen Iohannis, soția președintelui, nominalizată și ea, alături de alte doamne de ispravă.
Mary, cea cu vino’ncoa să facem ceva pentru ceilalți
Jucam Prinsa în aproape fiecare pauză. Eram într-a cincea, perioada băieți contra fete. Mary era foarte agilă. Băiețoasă. Blondă. Râdeam împreună. O zbugheam. Era bună la mate, la română, la franceză, la botanică, la sport. Apoi la fizică, la anatomie, la chimie, la engleză. În orele de după ore, seara, când profa de filozofie ne chema în clasă la lăsarea serii și, aproape clandestin, scotea dintr-o sacoșă un pick-up adus de acasă și ne punea să ascultăm Beethoven, Rahmaninov, Schubert, Ceaikovski, Vivaldi și ce mai reușea să adune (întâlniri care, printr-a doișpea, se mutau la dânsa acasă). Mă bucur că, gândindu-mă azi la Mary, am rememorat această amintire despre diriga. Era de gașcă. Şi ea și noi.







