As vrea să demonstrez că netul are si aplicatii foarte practice. Despre ce e vorba: fiu-meu vrea să-si umple albumul cu animale de la Mega Image. Are deja o groază, dar acum, când îi lipsesc 11 cartonase (din 162), „trage” numai dubluri. Poate s-o mai confrunta cineva cu aceeasi problemă si, poate, dublurile unora sunt necesare altora. De-aia zic: să-i punem în legătură. Aici e lista necesarului.
09/02/2011
Joc de copii
Câteva rime dintr-o joacă de-a copiilor.
– Zi dulap!
– Dulap.
– Ti-a căzut un ou în cap!
– Zi mărgică!
– Mărgică.
– Ai în brate o pisică.
– Zi ureche!
– Ureche.
– Ai mâncat plăcintă veche!
– Zi televizor!
– Televizor.
– Ai o bubă pe picior!
– Zi bec!
– Bec.
– Vreau la mec.
– Zi curcubeu!
– Curcubeu.
– Trage apa la veceu!
– Zi pepsi!
– Pepsi.
– Mă-ta-i sexy!
10/03/2010
Leapsă poetică
Am primit de la Adele un fel de leapsă literară. Ideea e să adăugati un vers textului de mai jos si sa-l dati mai departe. E am adăugat, cu italice, faza cu rochia demodată (ca să vă încurc nitel).
Descântec de alungare a iernii
Fugi, iarnă,
vicleană,
cu baba ta Dochia cu tot,
ghiocei vrem peste tot!
Fugi, iarnă, fugi,
cu mantia ta plină de fulgi,
peste munţi şi peste dealuri,
primăvară vrem la geamuri,
flori de măr
în pridvor,
rândunele şi cocori,
grădina plină cu flori!
Fugi, iarnă şi nu privi în urmă,
Primăvara las’ să vină!
Fugi, iarnă, fugi odată,
ca o rochie demodată
21/10/2009
Primul PA în căutare de semne
1. Stăpânul rotitelor
Am nimerit în plină nebunie. Depărtarea de realitate se poate face încet, folosind rotiţele fără zimţi. Oratorul stia foarte bine ce are de facut. Îl simteam incordat ca pe o fiara inainte de atac atunci cand, simtind ca multimea s-a potolit si este suficient de subjugata, pregatea asaltul final asupra constiintelor.
2. Tăcerea fluturilor
Am nimerit în plină nebunie. Paradoxal, mă simt atât de bine încât n-aş mai pleca de aici. Nebunia mi se potriveste manusa. Aflasem asta de când cu fluturii. Fluturii aceia mici si negri despre care îti vine să zici că sunt muste.
3. Să înceapă nebunia!
Am nimerit în plină nebunie. Prima reactie a fost sa renunt. Dar mi-am zis: “de ce nu?”. Labirintul părea inocent. E drept, era cam mult nămol. Am luat puţin pe degete şi mi l-am întins pe faţă. Abia acum eram pregătit.
4. Gladiatorul
Am nimerit în plină nebunie. Am dat sa fug dar m-am trezit ca pasesc inapoi. Instinctiv. . Am simtit peretele rece pe spate. Gloata striga ca smintita. Mi-ar fi greu să zic acum “joacă-se cine-o vrea cu focul ăsta.
5. Caleidoscop
Am nimerit în plină nebunie. Multimea de gura-casca privea buimacita submarinul. Era galben şi din interior se auzea muzica celor de la Beatels. Când te uiţi mai de-aproape îţi dai seama că nici nici şopârlele care dorm pe el nu respectă măsura. Soparlele nu stiu decat masura 1/2: coada sus, coada jos.
6. Matrix
Am nimerit în plină nebunie. Eram singurul viu, singurul cu aripi. În lumina de crepuscul, hâda mulţime de nevertebrate viermuia sinistru, sorbindu-mă ca o mlaştină. Noroc cu aripile care m-au ajutat să zbor spre lumină. Sau doar asa credeam?
NOTĂ. Aici scriem un PA, împreună, după regula „fiecare poate adăuga o propozitie; prima care se potriveste rezonabil devine oficială”. Mai multe detalii regulamentare, aici. Propozitiile-propuneri trebuie postate sub formă de comentarii la acest articol. Să fim inspirati!
21/10/2009
PAjoc. Mic ghid
Vă propun un joc. Unul care poate dura foarte puţin sau ceva mai mult. Depinde de voi, de noi toţi.
Voi scrie o propoziţie. Apoi, oricare dintre voi, poate scrie o continuare. Voi alege prima continuare cu noimă, care să poată duce povestea mai departe. Propoziţia-continuare va fi aşezată frumos, la locul ei, în poveste. Când se vor împlini cele aproximativ 500 de semne, se cheamă că am scris împreună un PA. Vom vedea atunci dacă va fi ceva de capul lui. Şi dacă vom merge mai departe.
Note.
1. Preferabil ar fi ca fiecare autor să aibă o singură intervenţie în acelaşi PA. Această regulă admite însă excepţii. Rare.
2. E de presupus ca, la un moment dat, să se deschidă mai multe căi pornind de la acelaşi crâmpei de PA. În acest caz, probabil că vom merge cu PA-uri în paralel, iar la sfârşit vom vedea care a fost alegerea mai bună.
3. Fiecare propoziţie va fi un link către blogul autorului ei. (Ar fi haios ca acesta să posteze, la rândul lui, ceva care să contină propozitia respectivă. Nu e o condiţie, dar ar putea rezulta o încrengătură interesantă. Am avea niste bloguri legate prin propozitii. Dacă vi se pare ceva prea complicat, uitaţi de asta! Important e să meargă bine PA-ul nostru!)
Gând.
Cred că acest joc ar putea fi util întru înţelegerea mai bună a pahiliteraturii.
24/07/2009
Ce ucidem azi?
Asadar.
Îmi făceam de lucru cu versurile mâzgălite când am dat peste fragmentul de mai sus, care m-a intrigat. Voiam o poezie aparent mai necizelată, mai dintr-una.
Dar acea rimă mi-a dat planurile peste cap. Dacă o las, nu cumva va fi ca o nucă introdusă fraudulos în perete? Atunci mi-am lăsat gândurile să afle, natural, o variantă cu muzicalitate explicită. Dacă „îmi vine” un poem cu rimă OK, înseamnă că asa trebuie să fie, mi-am zis.
Si, la naiba, am impresia că „mi-a venit”. Îmi plac amândouă. Habar n-am de ce. De obicei, sunt foarte exigent. Poate că e încă prea aproape momentul de gratie (desi, din experientă, stiu că după momentul de gratie mă apucă dezamăgirea, îmi vine să mototolesc).
Promit să n-o mai fac altădată, avem fiecare secretele noastre, nu-i asa?, dar azi vă invit în laboratorul meu si vă întreb ce ati alege? Pentru că nu pot rămâne în viată amândouă, asta e clar! Ce ucidem azi?
a) ai scos din viața noastră iubirea sau
b) rochia ta încă neîmbrăcată?
21/07/2009
Om de munte sau om de mare?
M-a provocat Leo, într-un răspuns la însemnarea mea despre munte vs. mare. Spunea că, într-o vreme, îi categorisea pe oameni în cei de munte, respectiv cei de mare.
Vă propun, aşadar, un joc precum cel pe care spune Leo că-l juca. Ce înseamnă om de munte, ce înseamnă om de mare, de ce sunt diferite cele două tipuri şi cum îţi poţi da seama, pe ce te bazezi când spui despre cineva că face parte din una sau din cealaltă categorie?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 