Am stat de câteva ori la Refugiul Gențiana, devenit ulterior Cabana Gențiana. Nu am văzut niciodată locul ca pe o destinație ci, mai mult, ca pe un reper necesar. Mi s-a întâmplat de mai multe ori chiar să trec pe lângă Gențiana fără să mă opresc. Să salut din mers și să-mi las gândurile să stea îmbrățișate cu amintiri de neînlocuit.






