
Vedere din Hunedoara. Transhumanţă pe străzile oraşului. Turmă cu 300 de oi de la Săvârşin, apucând pe drumul cel mai scurt. Foto cu telefonul: Călin Hera
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

Vedere din Hunedoara. La ieşirea din Castelului Corvinilor, după Ida, ultimul film din festival. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mie îmi place să stau în fotoliu până când se termină ultima linie a genericului de final. Să ascult coloana sonoră şi să meditez niţel la ceea ce tocmai am văzut. Este şi un fel de omagiu pentru cei care au făcut filmul. Măcar să le văd numele, chiar dacă nu îl reţin. Şi, poate, să am imaginea maşinăriei care face posibilă o Realizare, oricare ar fi ea (nu ştiu dacă asta vine din faptul că am preferat, mereu, să fiu parte a maşinăriei; a fi imaginea ei este o altă meserie, la care nu cred să mă pricep).

Vedere din București. Casă pe Pache Protopopescu. De vânzare (încă în picioare) – detaliu – balcon deasupra trotuarului. Foto cu telefonul: Călin Hera
Îmi place această casă de pe bulevardul Pache Protopopescu, aflată peste drum de fostul sediu al Pro TV. E vecină cu casa lăsată să cadă, cu două intrări, una dinspre Pache Protpopescu, alta dinspre Agricultori, despre care am mai vorbit (aici și aici) și e de vânzare. Mi-ar plăcea să o cumpere cineva care s-o iubească, nu s-o ia ca s-o dărâme și să trântească un P + 5 de birouri sau ce s-o nimeri.

Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor, parcă mai frumos decât mi-l aminteam. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am regăsit Castelul din Hunedoara parcă mai frumos ca nicicând. Poate că am şi ateptat cu mai mult nesaţ ca nicicând reîntâlnirea. Clasic. Puternic. Frumos. Ca un sentiment, care nu dispare.

Vedere din Bucureşti. Palatul Parlamentului, dimineaţa târziu. Şi aglomerat. Foto cu telefonul: Călin Hera
O fotografie făcută din maşină, într-o dimineaţă de sfârşit de mai. Plimbată mai întâi pe Facebook.

Vedere din București. Casă cu ieșiri pe Agricultori și Pache Protopopescu, lăsată să se prăbușească. Foto cu telefonul: Călin Hera
Discutam cu cineva în urmă cu câteva săptămâni despre cât de frumos e Bucureștiul. Frumos?, mi s-a răspuns. Poate în interbelic. Eu cred că și acum sunt foarte multe locuri frumoase. Nu știu care e ponderea lor. Încerc să nu mă gândesc la cartierele de blocuri comuniste, caz în care ponderea crește. Clădirile care au apucat să fie renovate, puse în valoare, dau valoare culturală și sufletească. Cele lăsate să se părăginească, să cadă, dor. Mă doare. Nu pot trece pur și simplu. Nu îmi pot imagina cum a fost, cum ar fi fost. Mă doare sufletul. Și îmi imaginez cum ar putea să fie.

Căpșună cu cinci degete. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vin și eu în mijlocul unei vechi dezbateri despre pluralul fructelor de primăvară. Copil fiind, spuneam că mănânc căpșuni și cireșe și mă desfătam cu ele. Îmi amintesc cireșul perfid de la colțul unei străzi aflate între casele din apropierea Parcului Corvinul din Hunedoara. Perfid, pentru că făcea cireșe uriașe, negre, la care nu aveai acces. Trunchiul gros era învelit de proprietar cu tot felul sârme și coli de smoală, așa că în vremea cireșelor ori îmi schimbam traseul, ori întorceam capul, să nu mor de poftă. Cele mai bune căpșuni le mâncam la țară, la Horezu, în grădina de pe deal a bunică-mi. Cel puțin așa îmi aduc eu aminte.

Vedere din București. O casă frumoasă, acum sediu al ambasadei Emiratelor Arabe Unite. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Copac cu personalitate fotografiat pe Splaiul Independenței. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mi-am amintit de acest copac cu personalitate, fotografiat pe Splai, între Podul Izvor și strada Vasile Pârvan, minunându-mă de copacul plat găsit de excelentul blog București. Acum.

Vedere din București. Curcubeul din seara de 3 mai 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Tramvaiul 1, de 1 Mai, în stația Obor. Foto cu telefonul: Călin Hera
Tramvaiul 1 cu coroniță/steguleț tricolor, dedicație specială pentru aceia care au rămas în București de 1 Mai – și lui Ovidiu Voicu, care, am aflat, se da si cu 365-ul 385-ul. Scriam asta azi-dimineață pe Facebook.

Vedere din București. Poarta mea preferată de pe bd. Mihail Kogălniceanu. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Trasoare pașnice în Piața Palatului. Festivalul Luminii 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera
Îmi place când oamenii ies în oraș ca să caște ochii împreună. Îmi place când sunt avizi să participe la evenimente. Așa s-a întâmplat în centrul Bucureștiului vineri seară, așa va fi probabil și în această seară, când am văzut trasoare pașnice în Piața Palatului – la Festivalul Luminii.

Vedere din București. Semiluna tolănită pe sârmă. Foto cu telefonul: Călin Hera
Via Facebook.

Vedere din București. Dimineața pe Pache. Pache Protopopescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dimineață aglomerată. Ca fiecare dimineață din timpul școlii, în care a plouat un pic. Începuse cu ploaie. La opt jumate, norii au început să se risipească. Mașinile nu. Am făcut 10 minute de la Foișorul de Foc până la Calea Moșilor (către strada Mihai Eminescu). Am avut deci timp să fotografiez Foișorul în oglindă. Ieri.