Si câinii se odihnesc, nu-i asa? Că doar e weekend. Fotografie făcută în apropiere de Doamna Ghica
05/06/2010
Câini trăgând la aghioase
24/05/2010
Un bidon în plus
Am mai spus pe undeva: bicicletele si motoretele din Shanghai cară, neobosit, te miri ce. Stăteam ca prostu’ să le fotografiez, într-una întruna. Dacă tot am făcut-o, aduc aici o parte, să completez puzzle-ul.
Acest motoretist circulă regulamentar, pe pista specială aflată la marginea autostrăzii. L-am fotografiat din autocar. Îmi pare rău că n-am putut să-i surprind si figura; cei mai multi îmi arătau deja spatele până când îmi pregăteam (minu)scula de fotografiat.
21/05/2010
Biciclisti de Shanghai
O nouă zi, o nouă fotografie cu biciclisti de Shanghai. Înainte de a vă arăta fotografia, vă mărturisesc: am scris un articol în Evz fix pe acest subiect.
Mi-a plăcut în mod deosebit acest personaj care pedala cu demnitate. Are figură de actor distribuit în filme cu politisti chinezi, d-ălea de Hong Kong. Sau poate era un simplu cărăus? Sau îsi adaptase bicicleta pentrui orice eventualitate? Probabil că nu vom afla niciodată. Dar ne putem imagina.
P.S. Am făcut fotografia din autocar.
07/05/2010
Prima după-amiază la Shanghai
Prima mea impresie, odată ce am aterizat la Shanghai (era cam patru jumătate dimineaţa, ora locală – cinci ore diferenţă faţă de România, unde era abia 11.30), a fost una de mică dezamăgire. Pe de o parte, mă aşteptam la o imagine puternic occidentalizată, pe de alta la foarte mult comunism. Nimic extrem, însă. Clădirile de pe aeroport erau, e drept, cam cenuşii, dar impresia Otopeni de la întoarcere a fost la fel ca în alte dăţi – că e o glumă proastă (dar nu vorbim acum despre asta).
Am fotografiat un gard ghimpat, în timp ce mă odihneam pe un trotuar rulant. Cred că aşteptam acest peisaj, făcea parte din prejudecată.
La început m-am codit. „Oare nu mă înghinotesc ăştia?”. Nu m-a înghiontit nimeni, de-a lungul întregii aventuri shanghaiene. Doar un bodyguard al lui Barroso, la un moment dat (va urma).
Nu ne aştepta nimeni din acest grup… Dar câţiva metri mai încolo, yes!
Grup de muncitori, la sfârşitul programului de lucru, aşteptând trecerea maşinilor. I-am fotografiat din autocar, pe drumul dinspre aeroportul Pudong spre hotel (Four Seasons). Parcă mă aşteptau pe mine, parcă aşteptau acolo prejudecăţile mele (în parte, confirmate).
Drumul pe autostradă a fost foarte lung. Un drum larg, ca-n palmă şi deloc aglomerat. E drept, erau 4-5 benzi pe sens, iar vehiculele cele mai folosite de chinezi, motorete şi biciclete, aveau pistele lor. La fiecare interesecţie cât de cât mai de soi, erau câte patru oameni care dirijau circulaţia, cu steguleţe. Nu-mi dau seama dacă era sau nu nevoie să dubleze semafoarele; oricum nu erai deloc safe pe zebră, ca pieton, chiar dacă erai pe verde. În Shanghai mi se pare că se circulă mai aiurea ca în Bucureşti.
În Shanghai se întunecă brusc, pe la şase jumate seara (în acest anotimp). Am fotografiat, tot din autocar, o intersecţie de autostrăzi suspendate aflată destul de aproape de destinaţia noastră, hotelul Four Seasons. Era iluminată albăstrui.
24/04/2010
Toate drumurile duc la Constanţa
Dacă vremea e bună, de ce nu? 😉
Fotografie făcută din maşină în centru, la Universitate
20/04/2010
Drogurile de pe panou
Fotografie făcută din maşină, la intersecţia Petricani – Bd. Tei (sau aşa ceva), lângă benzinăria Lukoil. Îmi place concentraţia de elemente din acest cadru, în care, aparent, doar mărul „drogat” e viu. Încă.
Am observat un lucru: copiii observă panourile publicitare chiar mai bine decât adulţii. În urmă cu câţiva ani mi se părea un ultracatolicism să interzici reclamele la ţigări (sunt împotriva fumatului). Acum sunt mai înţelept şi ştiu că micuţii înregistrează tot.
De aceea, am ajuns să salut panourile antidrog. Iniţial, mi s-au părut idioate. Dar mesajul e simplu, uşor de înţeles şi, sper, de efect (atât cât se poate). Cel puţin copiii despre care ştiu eu (ai mei, ai colegilor) ştiu că drogurile sunt un lucru rău. Poate pentru că le povestim noi, poate pentru că se uită la filme (cu acordul părinţilor!), poate şi datorită unor astfel de panouri.
P.S. Eu încă nu mi-am dat seama dacă blogul spunenudrogurilor ajută la ceva sau nu.
17/04/2010
Pepsi cu narcise
Am observat că se plantează flori de primăvară în mai multe locuri din oraş. Am văzut narcise galbene şi lalele minunate, de toate culorile. Ca tot românul, mă întreb cât vor rezista nerupte. Eu cred că sunt mai multe decât ar putea ei să rupă.
Narcise şi panseluţe fotografiate joi în apropiere de Doamna Ghica
Grup de narcise privind la o sticlă goală de pepsi
06/04/2010
Si de pe trotuar se ridică, nu-i asa?
Am fotografiat operatiunea de ridicare a unei masini parcata pe trotuar, pe Bd Dacia, peste drum de Muzeul Literaturii Române. S-a întâmplat într-o zi de vineri, cu o zi înaintea lansării cărtii mele. Apropo, cartea se găseste deocamdată doar la librăria MLR, fiind disponibilă si prin comenzi online (că m-a întrebat cineva).
Poate de vină e faptul că totul s-a întâmplat la nr. 13. Vania stie ce spun.
24/02/2010
maxichestie* la Miniprix
Mi s-a plâns o colegă. Cică multă lume s-a fentat la Miniprix cu un afis care părea că anuntă niste reduceri de pret. În realitate, pe afis scria 2010 si nu 20%. Ca să întelegeti despre ce e vorba, vă arăt o fotografie făcută din masină. Mari smecheri, nu?
Fotografie din masină, făcută dinspre Romană spre Universitate, de pe banda a doua, la semaforul KFC (sic!)
* N-am găsit altă rimă. Să fi zis păcăleală?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 