Scotocirea prin colectia revistei Expres a dat la iveală tot felul de lucruri. Cum e, de pildă, povestea* despre vrăjitori.
Pe scurt, întâlnisem eu la un moment dat doi tipi simpatici, Tibor Leman si Peter Leb, care scoteau o publicatie despre ozeneuri, padurea baciului si alte asemenea lucruri. Era piată pentru asa ceva atunci, e si acum. Ei o făceau oarecum studenteste, adică folosind o redactie mică, dar cu multă pasiune si departe de fanatismele pe care le-am întâlnit între timp.
Din una-n alta, au descoperit prin arhive că la Târgu Mures ar fi fost ultimii vrăjitori arsi pe rug din Europa. N-am verificat niciodată dacă e pe bune, dar pare foarte plauzibil. Si s-au gândit atunci (cred că a rămas doar gândul…) să redeschidă procesele cu pricina si să obtină ceva despăgubiri pentru urmasi.
În fine, fascinantă a fost incursiunea în procesele verbale ale proceselor cu pricina, cu declaratii despre care ai spune că sunt savuroase dacă n-ar fi avut urmări tragice.
O femeie a fost arsă fiindcă alta a spus că se transformase în gâscă albă, dacă se uita urât la vaci, dobitoacele nu mai dădeau lapte samd.
Desigur, povestea ultimului ras pe rug, unul Olah, e demnă de un film artistic: sforile cu care era legat de stâlp au ars înaintea lui si omul a luat-o la fugă, în flăcări. Porniti în urmărirea lui, oamenii nu l-au putut opri decât printr-o minciună: că, scăpând el de foc, nu contează cum, a scăpat de pedeapsă. Asa că „vrăjitorul” s-a oprit. iar ăia l-au legat fedeles si l-au ars încă o dată. Acum, temeinic.
* N-am cum să dau link, va trebui ca altii să dea, dacă vor dori, link la această postare. Din câte stiu, încă nu s-a învrednicit nimeni să salveze electronic colectiile de ziare dinainte de epoca online. Asa că aceia care vor să citească întregul articol trebuie să se multumească a deschide jpg-ul de mai jos. E lizibil.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 