Posts tagged ‘AutoPArtret’

01/04/2011

1, 2, 3 clasamentul oraselor

Dragii mei,
cum voi v-ati făcut treaba (ati votat), mi-o fac si eu. Iată clasamentul etapei Ce oras frumos al concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret (toate PA-urile sunt aici):

 
Clasament de etapă
 
1. Onest la Oneşti 57v
2-3. Pe corso, Brăila 13v
4. În drum 10v
5-8.  “De gustibus”, Simfonia lalelelor, Adevărul despre noi doi, Orasul despre care cântă Andries 9v
 
Au mai primit voturi
Copaci, Un cocktail perfect, De Veneto, O posibilă definiţie a fericirii 7v
Clujul meu, Orasul cu cuvinte, Cum să citeşti liniştit în metrou, P’Acasă 6v
Etapă, Mi-e drag… 5v
Nedudele, Amintirea unui orgasm (cultural) 4v
 
Nr. total  de voturi: 199
 

Am calculat clasamentul general la zi:

Clasament general
1. Carmen 41p
2. Bogdan Onin 36p
3-4. LeeDee, Victor 35p
6. injineru 30p
7. MeetTheSun 22p
8. Alina 18p
9. Călin 17p
10. Laura Driha 15p.
11-13. Dan, Petra, Ion Toma Ionescu 13p
14-15. Leo, starsgates 11p
16. Lord D`if 8p
17. LePetitPrince 7p
18. eftimie 6p
19. Ioana 5p
20-21. dAImon, Camix 4p
22. Anamariadeleanu 3p
23-24. LadyA, dragoeslu, zamo* 2p

 

* Zamo a publicat un text de fix 500, după deadline

01/04/2011

Cum să citeşti liniştit în metrou

Această prezentare necesită JavaScript.


Nu vi se pare că seamănă leit cele două statii de metrou?

Cel mai bine e să iei metroul de la capăt de linie: îţi poţi alege un scaun de la margine, astfel încât să reduci riscul ca vreun vecin să-ţi intre în perimetru. Călătorii mai experimentaţi ştiu să aleagă vagonul care opreşte la destinaţie exact în dreptul scărilor. De acum, doar două lucruri pot strica răstimpul de lectură: vreo bătrânică de la Piaţa Obor stând în picioare (ostentativ), respectiv staţia la care trebuie să cobori. Când cartea e prea captivanta, le ignori (nonşalant) pe amândouă.

NOTĂ. Acest PA participă la concursul de proză arhiscurtă AutoPArtret, etapa Ce oras frumos. Puteti să-l votati, aici.

31/03/2011

Numai iubirea

Această etapă a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret (găsiti regulamentul aici) se numeste Numai iubirea, întrucât vă provoc să povestiti, în 500 de semne (cel mult 550), cel mai năstrusnic/nebunesc lucru pe care l-ati făcut sub impulsul iubirii fiind. Căci a fi îndrăgostit te mână, uneori, să cam faci nefăcute. Cu gratie si candoare, e drept.

Deadline, luni, 12.00.
Baftă!

Mai jos sunt PA-urile dumneavoastră:

“Errare humanum est” LeeDee P.
Cu foarte mulți ani în urmă, într-o lume feerică și aproape de neimaginat, trăia o fată tânără, fericită și foarte liberă. Avea tot timpul din lume să citească noutățile apărute în librării, să vadă o mulțime de filme și să călătorească pe cele mai năstrușnice trasee turistice. Până într-o zi, când l-a întâlnit pe EL și a renunțat de bunăvoie și nesilită de nimeni, la foarte-libertatea ei, iar acum, face lecțiile cu copiii, spală vase, îi calcă LUI, cămășile și scrie PA-uri. Și e încă, fericită…

Dragoste liliachie injineru
Liliacul îmi inundau nările cu parfumul lor ameţitor. Trebuie neapărat să-i duc şi ei câteva crenguţe, îmi zic. Mă îndrept grăbit spre primul copăcel şi trag de o ramură. Al dracului pom s-a rupt în jumătate. Ce naiba fac acum? Până rup eu toate crenguţele astea se face mâine. Mai bine mă prezint cu tot copacul şi ce-o fi, o fi. Alerg spre uşa apartamentului ei, trag aer în piept să mă calmez, îmi stăpânesc bătăile inimii care o ia la sănătoasa, iau jumătatea de arbust în dinţi şi bat cu putere.

Cum am dat fuga la mândra Călin
Dimineaţa dăduseră minerii după ce, noaptea, dăduseră soldaţii cu gloanţe (oarbe, sper) pe lângă Televiziune, aşa că mi-am zis: dacă tot o fi şi-o fi, oare să nu dau io o fugă până la mândra, să-i fur o sărutare? Şi m-am pus io pă tren, da’ mi-o fo’ lene să merg până la vagonu’ unu şi m-oi trezit pă la Adjud că vagonul ăsta în care aţipisem pleacă într-o direcţie aiurea, aşa că ţup din el, de mi-am julit palmele şi mi-am rupt blugii (dar am evitat stâlpul), şi-am ajuns în Piatra ca un golan, ceea ce şi eram, parcă, da’ tot m-o pupat mândra.

Alunecare LePetitPrince
Eram o patinatoare buna. Pe schiuri nu ma urcasem niciodata. Fetele din tabara se dadeau cu saniuta, hopa-hop. Cand l-am vazut pe el pe partie m-am hotarat. Am inchiriat schiuri. Mi-am dat drumul la vale saltand – vazusem la tv. O miscare ca pe patine m-a facut sa ma intorc cu spatele la vale si sa alunec asa pana jos. Panta nu era foarte inclinata dar destul cat sa prind viteza. Nu stiu cum am reusit sa mentin echilibrul dar n-am cazut. El nu m-a crezut ca e prima oara cand “schiez”. M-a durut.

Cea mai lungă zi MeetTheSun
Era încă noapte când am ieşit din casă. Nu circulau autobuze, am luat un taxi. În gară am băut un ness cald – să mă opresc din tremur. Era iarnă. Frig. Am ajuns la el în oraşul acela străin după 7 ore de nerăbdare şi vreo 500 de km de scenarii. L-am găsit, l-am surprins, mi-a oferit un ceai şi o fereastră deschisă pentru fumul ţigării. M-a condus la gară, nu-mi amintesc dacă m-a sărutat. Apoi alte 7 ore şi alţi 500 de km în transă. Nu mai circulau autobuze, am luat un taxi. Era deja noapte târziu când am intrat în casă.

Iubire de veghe LePetitPrince
Ingerasul dormea respirand usor, abia simtit. Nu puteam sa-mi iau privirea de la chipul lui luminos si dulce. Uitasem oboseala adunata peste zi, uitasem si ca putin mai inainte mi-am facut planul ca imediat ce termin treaba sa ma arunc in pat. De ce nu profitam acum? In scurt timp plangaciosul de serviciu se va trezi cu pofta de joaca, ori ii va fi foame, sau, pur si simplu, va incepe santajul lui bazat pe plans ca sa fie luat in brate. De parca ar fi avut vreo importanta ce va fi fost sa fie…

Le matin Alina
Dimineți de primăvară timpurie. Soarele răsare devreme zilele astea. Perna mea e inundată de lumină, dar eu sunt pe balcon sprijinită de balustrada albastră de vreo două ore deja. Mi-e puțin rece în cămașa albă de noapte și cu tălpile goale pe gresie. Bate vântul dar părul îl am strâns coc în vârful capului. Încă n-am despachetat. Nu te-am crezut când ai zis că n-ai să te întorci. Etajul șase; și cu subsolul șapte. De-ajuns. Mi se face cald; respir. Până la urmă, n-ai mai ajuns să bați la ușă…

Unde dai si unde crapa LordDIf
Pregatisem totul pâna în cel mai mic detaliu sau cel putin asa credeam. O noapte întreaga repetasem în fata oglinzii, urma sa fie cea mai importanta zi din viata mea. Prima mea declaratie de dragoste. Inima îmi batea nebuneste, iar fiecare secunda parea o farâma de vesnicie. A venit în cele din urma, mi-a zâmbit cald si s-a asezat langa mine.
– Stii, de ceva vreme eu te iubesc si… atunci am simtit cum cerul se prabuseste peste mine cu tot cu poarta raiului, calendarul de pe perete arata 1 aprilie

De veghe Carmen Negoita
Aceeaşi lună plină, ce ne mai veghease şi în alte nopţi, îi luminează tăcută chipul. Îmi place să-l privesc când doarme şi să-i simt braţele care mă ţin aproape de el. Nu ştiu cine-i tulbură visele, dar iar i-a apărut linia aceea dintre sprincene, pe care încerc să i-o şterg de fiecare dată când uită să zâmbească. Noroc că nu trebuie să o fac prea des. Întind mâna. Se trezeşte.
– Ce faci, iubito?
– Nimic, iubire. Şi-i zâmbesc cât pot de dulce. Dacă n-ar mai sforăi atâta. Dar asta o ştiu doar eu.

Numai iubirea care este Zamo
Eram aproape plod prin anii ‘90 si eram in limba dupa o tipa superba. Bine, si ea dupa mine, dar altfel. Stiam ca-i plac barbatii macho si poate taman de-asta am simtit nevoia sa ma port intr-una geeky. Intr-un fel, o pedepseam ca era chioarba, fortandu-ma sa fiu mult, mult mai nerdy decat eram. Si cum mi se tot plangea ca intram prea repede in sex (“Zamo, we’re not animals”), precum Padureanca, m-am gandit sa-i cant un cantec. Am ales Need You Around, si o fo mult mai penibil decat am visat. 🙂

Cearta Bogdan Onin
”Plec!” mi-a spus ea.
”Foarte bine, îți chem eu un taxi!” i-am replicat furios.
După plecare, în alambicul sinuos al iubirii, mânia s-a mai estompat și la fel și amintirea gâlcevei dintre noi. Multe decizii și răzgândiri mai târziu, m-am pornit să-mi redobândesc iubita. Am trecut pe la gară și chiar pe la aeroport, căci nu știam spre care destinație optase. Inutil, ea plecase. Sau așa am crezut, până când m-a sunat să-mi spună de unde puteam să o recuperez. Fusese la un restaurant cu o prietenă!

Experienta mea în domeniu Ion Toma Ionescu
Experienţa mea în domeniu era nulă. M-a simţit şi, binevoitoare, m-a tras pe dormeză să-i fiu sprijin. Corpu-i longilin, parcă fără sfârşit îmi curenta mainile tremurânde, iar buzele, descifrau un limbaj pe care n-aş fi crezut că-l pot stăpâni. Cearşaful a căzut de la sine. Ore în şir, ne-am căutat disperaţi fără să ne putem întâlni cu adevărat vreodată. Cu degetele resfirate, ca să nu pierd nimic, îi măsuram suprafaţa corpului devălmăşit. Nu bănuiam că există atăta delicateţe.
– Ioane ne-am dorit prea mult.

depăseste 550 semne
Împotriva instinctului Victor
– Îl iubeşti?
– Nu-i treaba ta.
Era treaba mea. Nu pentru că aş fi fost gelos, deşi gelozia îmi sfâşia sufletul în acel moment. Îi citeam în ochii ce fixau dalele trotuarului, neîndrăznind să mă privească, multe sentimente contradictorii: jenă, milă, dorinţa de a scăpa de prezenţa mea stânjenitoare, resemnare… O uram şi o iubeam în aceaşi timp. Şi aveam nevoie să ştiu că va fi fericită. Deşi partea diavolească din mine şi-ar fi dorit ca ea să regrete cândva decizia luată. De obicei nu se întâmplă asta. Nu ştiu dacă eu am luat decizia corectă. Am luat-o în schimb pe cea pe care mi-a dictat-o sufletul, deşi fiecare fibră din trupul meu tremura ca în sevraj doar la gândul absenţei ei.
Din dragoste pentru ea, am lăsat-o să plece.

NOTĂ.
Adineauri, Ion Toma Ionescu mi-a transmis forma finală a PA-ului său:
Esecul
Experienţa mea era nulă. M-a simţit şi, binevoitoare, m-a împins către sofaua ce-mi oferea un punct de sprijin. Corpu-i longilin, fără sfârşit îmi curenta mâinile tremurânde sub muselina uşoară, iar buzele, descifrau un limbaj pe care n-aş fi crezut că-l pot stăpânii. Invelişul lunecase de mult. Cu degetele resfirate, să nu pierd nimic, mângâiam suprafaţa corpului devălmăşit. Ore în şir, ne-am căutat disperaţi fără să ne putem întâlni cu adevărat vreodată. N-aş fi putut bănuii că există atâta delicateţe.
– Nu-i nimic, ne-am dorit pre mult.

FIX 500
“Errare humanum est” – LeeDee P.
Dragoste liliachie – injineru
Alunecare – LePetitPrince
De veghe – Carmen Negoita
Numai iubirea care este – Zamo
Cearta – Bogdan Onin
Le matin – Alina

30/03/2011

1, 2, 3 cel mai frumos oras

Ca să n-o lungim prea mult, vă chem să votati PA-urile preferate, dintre cele care participă la etapa „Ce oras frumos” a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret. Fiecare are dreptul la cinci voturi, dar trebuie date deodată.
Deadline: vineri, 12.00.
Anuntati-vă prietenii!

P.S. Am zis c-ajută să vă arăt si aici care-s PA-urile. Iată-le, deci:

read more »

29/03/2011

Dansând cu fumul

Omama se fereşte de fum, dar nu-i chip. E vesel focul de sub ceaunul în care fierb oase (şi ce mai trebuie ca să faci săpun de casă) şi pus pe şotii. Dacă bunica se dă doi paşi la stânga, fumul o urmează. La fel când ea se fereşte la dreapta şi când dă roată ceaunului, ba chiar şi când se retrage spre gard, la margine de curte. Bunica tuşeşte, iar copilul de trei ani o ia la fugă, dar nu spre Omama, ci spre poartă. „Ce faci la poartă?”, întreabă ea. „O deschid să iasă fumul”, explică flăcăul.

28/03/2011

1, 2, 3 PAfte. Clasament

S-a încheiat votarea PA-urilor scrise pentru etapa „PAftă bună” a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtet.

Clasament etapă
1. Soldăţei 39v
2. “Intoxicație” 37v
3-4. Mititei, Dulce răzbunare 35v
5. Stampe 32v
6. Raniţa 30v
 

Au mai primit voturi
Pasta alle vongole 28v
Ispita 27v
Fochistul 23v
Cozonac Pachistanez, Stranie pofta de mine 22v
Foame 15v
Salata de… mentă 12v
PAduminica 11v
Alioli 10v
Ciorba de salată, La plesneală, Am făcut-o de mămăligă 9v
Papa bun 8v
Şi cu ce poftă … 6v
 
Voturi (total): 419
 

 

Clasament general
1-2. Carmen 33p, Victor 33p,
3. LeeDee 30p
4. Bogdan Onin 28p
5. MeetTheSun 18p
6. Laura Driha 15p
7. injineru 14p
8-9. Alina, Călin 13p
10-11. Dan, Petra 10p
12-13. Leo, starsgates 9p
14-15. Ion Toma Ionescu, Lord D`if 8p
16. Ioana 5p
17. LePetitPrince 4p
18. Anamariadeleanu 3p
19-22. dAImon, eftimie, Camix, LadyA 2p
 

OBS.
– injineru a intrat în fortă în concurs si a câstigat etapa în mare stil
– remarc calitatea multor PA-uri (cine se încumetă să facă o pahicritică?)
– voi fi mult mai strict la a) numărarea semnelor :P, b) erori comise din prea mare grabă sau de dragul de a „salva” un semn sau două
– nu uitati să scrieti PA-uri pentru etapa „Ce oras frumos” care se va încheia mâine, la 23.59.

25/03/2011

Ce oraş frumos!

Etapa a patra a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret aduce o nouă provocare: spuneti, în 500 de semne, ce vă place mai mult si mai mult la orasul în care locuiti.

deadline: marti (29 martie), 23.59
BAFTĂ!

read more »

24/03/2011

1, 2, 3 PAfte

Vă invit să votati 5 PA-uri care v-au plăcut mai mult si mai mult dintre cele înscrise în etapa a treia a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret.
Deadline: luni (28 martie), 12.00

P.S. Găsiti PA-urile aici si regulamentul concursului aici.

Chemati-vă prietenii!

read more »

22/03/2011

Raniţa

Erau trei ore între trenul de la Bacău şi cel de Hunedoara. Mă aştepta în gară, mă ducea la un restaurant bun. Vorbeam mult. Dă-i tot ce vrea, îi zicea ospătarului, apoi se răzgândea şi comanda el si se asigura că grătarul e mare cât farfuria şi carnea prăjită numai bine, cât să mustească puţin. Băutura şi desertul le alegeam eu. La plecare, îmi punea în raniţă un pachet cu caşcaval, salam de Sibiu şi alte chestii care nu se găseau pe vremea aia. La plecarea lui…, ce-aş putea oare să-i pun în raniţă?

21/03/2011

Clasamentul PAmintirilor

Gratie votului pe care l-ati dat PA-urilor etapei a doua a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret, am alcătuit clasamentul de etapă si am actualizat clasamentul general. Iată ce-a iesit:
 

Clasament de etapă
1. Click si fugi 67v
2. Ursu 50v
3. Poveste de grădină 42v
4. Pasi pe etamină 36v
5. Gogosi 35v
6. “Homo homini lupus” 31v
 

Au mai primit voturi
Mi-e cald si bine 22v
Fascinatie 21v
Gumă-n păr, Spaima 16v
Nepatentat, Dansând cu fumul 15v
Coroana, Copil încă 12v
Doi ani, covor rosu 11v
Viată de spion 9v
Prima iubire… 8v

după deadline
Mălai, nuici si scrisori de dragoste* LePetitPrince
 
Nr. total de voturi**: 418
 

*depăseste 550 de semne, punctează totusi în clasamentul general
** am mai primit pe email un vot – care, însă, n-ar fi schimbat dramatic situatia finală
Clasament general
1-2. Victor, Bogdan Onin 23p
3. Carmen 22p
4. LeeDee 17p
5. MeetTheSun 12p
6. Laura Driha 11p
7. Alina 10p
8. Călin 7p
9-11. Dan, Leo, Petra 6p
12.13. Ioana, starsgates 5p
14. Lord D`if 4p
15. Anamariadeleanu 3p
16-17. Camix, LadyA 2p
18. LePetitPrince 1p
 

NOTĂ.
Felicitări pentru Carmen, merituoasa câstigătoare a etapei, precum si celorlalti PAutori talentati. Baftă în noua etapă!

21/03/2011

PAftă bună!

A treia etapă a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtert vă invită să vă explorati preferintele culinare. Descrieti, în max. 550 de semne (textele de fix 500 de semne vor primi un bonus) o amintire culinară, o preferintă culinară, o experientă sau o dorintă culinară – preferabil, prima care vă vine în minte.
Deadline, miercuri, 23 martie, 23.59.
Baftă!

read more »

18/03/2011

1, 2, 3, 4 PAmintiri

De acum puteti vota patru proze arhiscurte care v-au plăcut mai mult si mai mult, dintre cele scrise pentru etapa a doua (le găsiti pe toate aici) a concursului de PA-uri AutoPArtret.

Deadline: luni, 10.30

Dati sfară-n tară, anuntati-vă prietenii!

16/03/2011

Bogdan câstigă prima etapă

Dragi PAutori, PArbitri si PAcititori,
tinând cont de votul vostru (am luat de bună situatia înregistrată azi-dimineată, la 9.30 (pt că aseară, la 20.00, n-am fost pe fază; dacă aveti la îndemână, din întâmplare, situatia oficială si aceasta modifică dramatic clasamentele de mai jos, voi remedia) si de regulamentul acestui concurs, sunt în măcură să fac public clasamentul primei etape a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret, precum si clasamentul general la zi.

Iată-le:

Clasament de etapă
1. Lumină 29 voturi
2. Ana stie ce vrea 26 voturi
3. Gheisa 19 voturi
4. Scrisoare 18 voturi
5-6. La geam tu sari deodată, Spartacus 12 voturi

Au mai primit voturi:
Deconectare 10 voturi
Tineretul Liber ’90 9 voturi
12:15 fix 8 voturi
Îngerasul păzitor, Galben intens, Primăvara 7 voturi
DaNu 6 voturi
Nu-mi mai e, Lasă totul baltă, Boltă 5 voturi

Total Voturi: 185

Clasament general
1. Bogdan Onin 12p
2. Victor 10p
3. LeeDee 9p
4-5. Carmen, Dan 6p
6. Alina 5p
7-9. Laura Driha, starsgates, Călin 3p
10-15. MeetTheSun, Ioana, Leo, Camix, LadyA, Petra 2p
16. Anamariadeleanu* 1p

*Am găsit de cuviintă să-i acord 1p Aneimariadeleanu, chiar dacă textul ei depăsea binisor numărul de semne admis, pentru că vreau s-o încurajez să participe mai departe, să intre de-a binelea în lumea PA.

Îl felicit pe Bogdan, îi felicit pe toti cei care au prins puncte importante în clasamentul general si le multumesc tuturor participantilor, votantilor si simplilor (dar esentialilor) cititori.

NOTĂ.
M-as bucura să tină aproape: Simion Cristian, Sictireli, Mariana, geocer, Emilia, Teodora, Serafim, Gina, LePetitPrince, Ioan Bistriteanul, Gabi, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Caligul, ajnanina, Adela, Anca Vrânceanu, Geanina, Teo Negură, Yigru Zeltil, Naivul, Silavaracald, Năbădăiosul, Gabriela Elena, zalmo, Nea Costache, g1b2i3, daurel, dAImon, Andi Bob, Anca, ajnanina, fosile, Ion, injineru, Roxana, Alex Mazilu, Costin Comba, Eugen Andronic.

15/03/2011

PAmintiri din copilărie

Etapa a doua a concursului AutoPArtret are o cerintă simplă:

Scrieti un text de aproximativ 500 de semne (dar nu mai lung de 550 de semne) în care să descrieti prima amintire din copilărie care vă vine în minte.

Deadline: joi, 17 martie, 23.59.

Baftă!

P.S. Între timp, le reamintesc atât PAutorilor cât si simplilor (sic!) cititori: puteti vota încă, până azi, la 20.00, aici, PA-urile primei etape. Anuntati-vă prietenii! 😉

Gumă-n păr Leo
Soră dragă, zău n-am vrut. Dar nici dacă vroiam nu-mi ieşea atât de bine. Iar dacă guma de mestecat ar fi fost făcută dintr-un soi de metal, ceva, aş fi putut cu uşurinţă să presupun că în părul tău era ascuns un magnet. Şi-aş fi dat vina pe atracţia magnetică. Eu sunt isteaţă, îmi merge mintea!
“Ai mare grijă să nu-mi scapi guma-n păr!” şi am scăpat-o. Hiiii! Nu-i aşa că mă mai iei şi altădată (poate după ce o să-ţi crească părul la loc) pe umeri? Uite, promit solemn că n-am să mai mestec gumă.

Fascinație Alina
Toată după-amiaza povestise degetelor de la mâini ce făcuse ziua aceea: de pildă ce-a mâncat la prânz sau unde a ascuns cutia de cusut a mamei. Desigur, când a terminat de povestit, le-a pus să deseneze prin aer nori cu forme de animale și alte închipuiri. Pur și simplu n-avea somn și voia să-i saboteze pe mami și pe tati – să nu doarmă, dar să iasă în parc. E prinsă în flagrant! După jumătate de ceas de bosumflare, întreabă sfios:
–Mami, crezi că pantalonii ăștia merg cu toboganul acela uriaș?!

Copil inca Petra
Cand eram copil soarele, jocurile erau altfel. Intr-o vara am organizat concursul “cine este primul afara” si astfel la 5- 6 dimineata eram toti afara. Cate rasete, cata zbenguiala! Aveam un zarzar, unul singur si eram acolo cocotati eu, Victor, Mirela. Ne promiteam ca ne vom face o casuta acolo, una din lemn in care vom locui toti trei fericiti. Eram atat de plini de viata ca nici nu vroiam sa mancam sau sa dormim. Cu picioarele murdare ne promiteam eternitatea. O simt si acum; sunt copil inca!

Doi ani, covor rosu Ioana
2 ani, covor roşu lung printre scaune şi mese neocupate încă, restaurantul unui hotel de pe litoral, bunici în vacanţă, o ospătăriţă tânără şi veselă pe care o chema…, braţele ei deschise, soare, linişte asurzitoare întreruptă de râsul meu, foame, după-amiază, promisiunea unei mari prăjituri cu glazură şi un ingredient secret. Puteam face orice, dar nu ştiam. Copilăria mea este un paradis prea viu şi irecuperabil ca sa am dreptul sa leg în fraze amintirile. Lăsaţi-mă să cred că numai eu simt aşa.

Gogosi Laura Driha
Gogosi. Erau intotdeauna mai bune cand le mesteream impreuna cu bunica.Rabdarea ei imi pare si acum parca rupta din basme… Imi amintesc cum stateam toti trei in jurul mesei, deloc cuminti, colorand cu praf alb toata bucataria si mustatile, intr-un ritm de bucurie infantila, cu satisfactia ca sortul patat inseamna sa fii bucatar adevarat. Ne stergeam tacticos degetele pline de coca lipicioasa ca sa le plimbam apoi prin bolul plin de zahar vanilat, eram ajutoare la murdarit si mai ales la mancat.

Dansând cu fumul Călin
Omama se fereşte de fum, dar nu-i chip. E vesel focul de sub ceaunul în care fierb oase (şi ce mai trebuie ca să faci săpun de casă) şi pus pe şotii. Dacă bunica se dă doi paşi la stânga, fumul o urmează. La fel când ea se fereşte la dreapta şi când dă roată ceaunului, ba chiar şi când se retrage spre gard, la margine de curte. Bunica tuşeşte, iar copilul de trei ani o ia la fugă, dar nu spre Omama, ci spre poartă. „Ce faci la poartă?”, întreabă ea. „O deschid să iasă fumul”, explică flăcăul.

Viata de spion Anamariadeleanu
Ceilalți lăsaseră cutia cu cifru la capătul labirintului. Erau șanturi cu găuri pătrate, săpate în pămînt pentru conducte.
– De ce ea? Se poate lovi!
– Este subțire și mobilă, e ok.
După o jumătate de oră, m-am întors victorioasă: aveam cifrul; l-am dus pentru confirmare – era cel corect, iar noi cîștigasem.
Peste ani aveam să fiu adesea intrebată dacă îmi plac filmele și cărțile polțiste.
Niciodată nu am spus cît de mult mi-aș fi dorit să fiu spion adevărat; pe atunci nu știam de contrainformații.

Prima iubire… starsgates
…nu se uită niciodată! Am suferit mult când n-a mai fost. Ţin minte cizmuliţele roşii, bluza albă pe gât pe care o uram din tot sufletul, paltonaşul roşu cu blăniţă albă şi sigur, o minge frumoasă, roşie cu buline albe, tare dragă mie.
Am aşteptat ziua când să mă pot juca în curte cu acea frumuseţe. Soare, curte măturată şi eu cu mingea. Asta până a apărut un băieţel vecin care a vrut să joace fotbal şi mi-a spart-o! Am plâns mult după ea … de atunci nici o minge n-a mai fost atât de frumoasă!

“Homo homini lupus” LeeDee P.
(nucul bătrân din curtea bunicii, guguștiucul ciripind ritmic, eu și Luli, de-un leat, vreo doi ani, jucării colorate, două de fiecare, o lume idilică, pentru o vreme, o buburuză roșie mi se așază pe mână, Luli vrea s-o adjudece, ripostez, buburuza moare strivită, eu plâng pălmuită, prima lecție de gramatică, pronumele posesiv, bonus, prima lecție de latină, “homo homini lupus”)
– Era a mea, nu a ta!
– Ba, a mea!
– Nu mă mai joc cu tine, niciodată!
– Nici eu…
(cortina cade, eu mai plâng și-acum)

Paşi pe etamină MeetTheSun
Camera era foarte scundă. Stăteam în pat, la geam, pe un tron făcut din plapumă. Dacă mă urcam pe el ajungeam la tavan. Tavanul era umed de la aburi. Era iarnă, ştergeam geamul cu mânecile ca să pot vedea afară. Lumina intra puţină, becul era stins că era ziuă. Mamaia fierbea trei căldări mari pe plită: mămăligă, ciorbă pentru noi şi mâncare pentru porci. Am terminat de cusut rândul şi i l-am arătat, dar m-a pus să încep altul. Tot de cruciuliţe.
– Coase azi că nu e sărbătoare, ‘om sta duminică!

Coroana MeetTheSun
Premierea de la sfârşitul clasei a treia îmi dădea emoţii uriaşe. Învăţasem O scrisoare de la Muselim-Selo şi nu voiam să ratez vreun vers. Ştiam că va fi gălăgie şi îmi propusesem să recit cât mă ţine gura de tare. Mamaie a tăiat un braţ de trandafiri din grădină, mici şi roşii. Eu i-am adus margaretele. Mi-a făcut o coroniţă imensă, abia am cărat-o până la şcoală.
Când cei din sală au băgat de seamă ce lungă-i poezia m-au aplaudat îndelung.
Copiii au râs de coroana mea că nu-mi intra pe cap…

Spaima MeetTheSun
Porumbul era de o palmă. Rândurile erau tare lungi, soarele ne ardea. Era prima vară când mă luaseră şi pe mine la prăşit. Când vecinul a strigat că mamaiei îi e rău, mi-a tresărit inima. Am fugit acasă de-a dreptul peste câmp. În urma mea frate-miu şi tata alergau şi ei, dar eu voiam să ajung prima. Din trei paşi uriaşi am sărit pârâul. Ei au ocolit pe pod. Astfaltul mi-a ars tălpile goale o secundă. Am auzit poarta izbită când ajunsesem deja lângă ea. Mă aştepta pe un scaun, la umbră. Absentă.

Ursu Victor
Prin negura amintirilor se conturează silueta sa brună și blănoasă. Era uriaș. Sau cel puțin așa îl vedeam eu din perspectiva celor maxim 40 de centimetri înălțime conferiți de primele tentative reușite dar nesigure de poziție bipedă. Nesigure și mai ales efemere. Pentru că in secunda doi eu eram deja întins pe spate în zăpada, prea strâns înfășurat în broboada de lâna pentru a mai schița vreun gest iar Ursu era cu labele dinainte pe pieptul meu, lingându-mă de zor pe față. Îmi amintesc și acum râsul meu molipsitor și sincer. Mă gădila.

Poveste de grădină Bogdan
O zi cu soare cald și-mbietor, perfectă pentru semănatul verdețurilor. Vreau să ies afară, s-ajut în grădină. Sau poate că am chef să ascult vreun basm, pe care străbunicele mele par să-l aibă oricând pregătit pentru mine. Sunt înconjurat de două străbunici, o bunică și o mătușă și totuși reușesc să pun mâna pe-o săpăligă, ca să le arăt că pot să sap și eu. Ridic sapa și-o scap în spate, direct peste capul lui Mama Mița, o străbunică. Are capul spart, dar ea se bandajează cu năframa și mă duce în casă, să-mi spună o poveste. Eu plâng.

Click şi fugi Carmen Negoita
Forfotă mare. Mama se aranjează, bunica îşi pune batic nou, fratele citeşte plictisit o carte, eu mă învârt printre ei ca să nu pierd nimic. Bretonelul meu e îndreptat de degetele grăbite ale mamei. Plecăm. Ajungem la un nene care ne invită într-o cameră. Aprinde două becuri foaaarte mari, iar din întuneric îşi face apariţia o cutie neagră cu trei picioare. Pe mine mă urcă pe un scaun. Nu reuşesc să-mi iau ochii de la ciudăţenia aia. Nenea ne spune să zâmbim şi dispare… Unde e? L-a înghiţit cutia? Şi cutia aia se uită fix la mine. Fuuugi!

Mi-e cald si bine LeeDeeP.
Mi-e cald și bine, deși pare cam întuneric pentru gusturile mele. Doamna care-mi vorbește tot timpul, cu glasul cel mai suav din lume și care m-a învățat să ascult și să iubesc muzica lui Mozart, pentru ca să fiu un băiat mai deștept, țipă deodată, cu o voce speriată, pe care n-o recunosc, iar eu încep să cobor un tobogan alunecos, care mă duce direct lângă niște domni în halate albe și cu mănuși roșii:
– Mămico, ai un băiat frumos, cu gropițe în obraji!
Stupefiat, articulez doar o vorbă:
– Oaa!

Nepatentat Lord D`if
Întotdeauna în zilele de duminica tata mesterea mereu ceva la masina. Ba un pic de vaselina ici, ba un surubel de strâns pe colo, ca omul gospodar care pretuieste lucrul. Bineanteles ca vrând nevrând se pomenea de fiecare data cu mine pe cap, pe post de gura-casca. De unde sa stie bietul de el ca fi-su’ lucra de zor la patentarea primului Pegas modern cu spitele unse binisor cu vaselina, frâne pe baza de dragasani si numar de înmatriculare, disparut în mod misterios de pe gardul vecinei, 41bis !

după deadline
Malai, nuci si scrisori de dragoste LePetitPrince
“Iubita mea, afla despre mine ca sunt bine sanatos ceea ce-ti doresc si tie”…
Multe mai aflam din scrisorile pe care abia-abia le descifram de pe hartia ingalbenita, cu colturi mancate de timp si rupte de atata sucit si invartit in maini mici si curioase. Chicoteli si rasete infundate urmau fiecare fraza citita de cel mai mare dintre noi. Mai tarziu chicotelile s-au transformat in lungi taceri care teseau alte povesti in mintea peste care suflase adolescenta si mijeau primii muguri de iubire. Valiza de carton ne chema tainic ori de cate ori buna ne trimitea in pod dupa malai sau nuci.

Grupul de texte „Fix 500”
Gumă-n păr – Leo
Fascinatie – Alina
Copil încă – Petra
Gogosi – Laura Driha
Dansând cu fumul – Călin
Paşi pe etamină – MeetTheSun
Spaima – MeetTheSun
“Homo homini lupus” – LeeDee P.
Mi-e cald si bine – LeeDee P.
Nepatentat – Lord D`if

14/03/2011

Cel mai bun dincolo de monitor

Dragii mei,
vă invit să votati care PA-uri v-au plăcut mai mult si mai mult.
Votarea se încheie mâine, marti, 15 martie, orele 20.00.

UTIL.
a) Găsiti toate textele aici.
b) Fiecare dintre dvs. are dreptul la patru voturi (de dat la aceeasi „interventie”).
c) Fiecare text care depăseste un anumit număr de voturi aduce autorului bonusuri în clasamentul general, astfel:
10-19 voturi = 1p
20-29 voturi = 2p
30-39 de voturi = 3p
40-49 de voturi = 4p
etc.
d) Găsiti regulamentul aici
e) Găsiti originea ideii aici

Nu doar în atentia PAutorilor:
Dan
Victor
Laura Driha
Călin
MeetTheSun
Carmen Negoită
Leo
Stela
Ioana
Petra
Alina
Anamariadeleanu
Bogdan Onin
LadyA
Camix
LeeDee P

11/03/2011

Ce vezi?, întreab-o fată (AutoPArtret)

Prima etapă a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret vă propune un exercitiu simplu: ridicati ochii de pe monitor si priviti înainte. Apoi descrieti ceea ce vedeti sau imaginati o poveste (de 500 de semne) pornind de la ceea ce ati observat din prima.

NOTĂ. Ar fi fain să mergeti fix pe prima idee care vă vine în minte după ce cititi enuntul. Pe cei mai pretentiosi dintre voi 😉 îi astept cu mai multe texte, printre care mi-ar plăcea să fie si prima idee.

Deadline: duminică, 23.59.

Mai jos, PA-urile:

12:15 fix Ioana
12:15 fix, mă iubeşte pe sfert. Ridic prima dată pe ziua de azi ochii din monitor. Gura capsatorului se cască lacomă înaintea mea şi mă săgetează a foame mai bine îmi vedeam de treabă. Literele îmi joacă încă în faţa ochilor prin raza de soare tolănită pe birou alături de harnice firicele de praf. Nu apuc să duc mana la nas şi strănut pe tastatură să-mi fie de bine. Ochii îmi pică pe mouse pad: ÎNTLNIRE 11.03 12:00, notat cu litere chinuite şi trei semne mari de exclamaţie. Cred ca era important.

Îngeraşul păzitor starsgates
Sunt anumite imagini care-ţi rămân întipărite în minte.
Un ulcior, o băncuţă, o sobă în care ard lemne, iar pe plită se prăjeşte pâinea care apoi dată bine, bine cu usturoi şi unsoare, lângă un ceai fierbinte cu scorţişoară te fereşte de răceală.
O voce caldă care spune o poveste, iar eu stau cu ochii pironiţi pe un peretar cu un îngeraş care păzeşte doi copii care trec pe lângă o prăpastie.
Am căutat mult acel tablou. Îmi odihnesc ochii pe acea imagine de fiecare dată când îi ridic din monitor.

Boltă Călin
De-ar fi o poartă de fotbal fix unde e uşa de la intrarea în hală şi eu aş primi o minge numai bună pentru un voleu, ar trebui să şutez cu boltă. Iar când spun „zdravan”, ignor cu bună ştiinţă şnitelul sleit de pe birou, de care nu m-am atins şi de care, fireşte, nu mă voi atinge decât atunci când, în grabă, îl voi arunca în coşul de gunoi pe care o doamnă cu părul oxigenat l-a îmbrăcat cu o pungă de plastic neagră.
Aş da un telefon ca să-i spun ceva colegei la care nu pot striga, c-aş răguşi.

La geam tu sari deodatăAlina
Văd vocile orașului perindând deasupra acoperișurilor vechilor clădiri bucureștene, renovate pe interior. Adică Bucureștiul e reversul mărului – putred pe exterior; la fel de rău, dacă mă întrebi pe mine. Eu văd prost la distanță pentru că nu-mi port niciodată ochelarii. Ăsta e și motivul pentru care mă uit rar la lucrurile apropiate: să fie un șoarece blănos?! Un cartof mucegăit… Când am mâncat ultima dată salată de fructe și cum de am plăcerea ca un kiwi stricat să vegeteze pe pervazul meu?!

Spartacus Dan
Vacarmul produs de ovaţii şi aplauze m-a smuls brutal din labirintul lecturii. Am ridicat privirea, uşor enervat de neaşteptata întrerupere: luptătorul aproape gol, cel care biruise fiara flămândă cu un stilet, era surd şi orb la manifestarea de simpatie care se revărsa din tribune. El avea ochi doar pentru Valeria, frumoasa soţie a dictatorului. Misterul va rămâne neelucidat până la sfârşitul lumii, nu avem cum să aflăm vreodată cine a fost tatăl Postumei: Lucius Cornelius ori sclavul său trac.

Tineretul Liber ’90MeetTheSun
Aproape un an întreg a durat până când stiva a devenit una consistentă. Apoi au venit ei și au început distribuția. A fost greu să fie desfăcute atâtea file, dar trebuia făcută economie. Câte patru mâini înnegrite de cerneală țineau rândurile lipite de perete. Au folosit clei de oase bine întins cu bidineaua. Tineretul a devenit una cu betonul și mai apoi, cu lipiciul tapetului. După 21 de ani șpaclul s-a declarat învins și amână marea dezlipire. Tapetul meu cel galben încă respiră a istorie

Ana ştie ce vrea Victor
Eu: Da, am, dar nu e instalat.
Ana: shi nu il instalezi?
Eu: Dacă ţii neapărat… Dar o să dureze ceva timp…
Ana: ashtept

Zece minute de trudă, trei erori de Windows şi tot atâtea înjurături la adresa unui oarecare Bill Gates mai târziu:
Eu: Gata. Sau cel puţin aşa cred.
Ana: ia să văd…

Ana is watching your webcam.
Ana: mai ridico putzin
Ana: eshti… brunet
Eu: Da. Şi ce e rău în asta?

După alte zece minute de silenzio stampa din partea ei:
BUZZ!!!
Eu: Hello! Mai eşti acolo?
Ana is offline.

Blestemate fie webcam-urile.

DaNu Petra
Orice as vedea cand ridic ochii din monitor, ma gandesc la un singur lucru. Zilele acestea visez cu ochii deschisi, ma vad deja acolo cu oameni noi, multi oameni noi si parca as lua-o de la capat. Zilele acestea nu vad altceva decat un f, un r, un a, un n, un k, un f, un u, un r, un t. Ma gandesc ca am atatea de facut in caz ca ma decid, incat m-as apuca de acum. As incepe sa imi pregatesc plecarea; dar de ce sa o fac daca e posibil sa zic nu? Nebunia de DA sau NU, atat vad dincolo de monitor…

Nu-mi mai e Leo
Eternul perete alb – n-o fi obosit să tot fie alb? – luminat de ziua de dincolo de geam, cu micile lui imperfecţiuni de care nu mă fac responsabil. Mă crezi sau nu, pot să-l colorez dacă vreau, cum vreau. Am puterea asta, mi-am descoperit-o de curând. Să-ţi spun sincer, a fost o mică revelaţie. Nu îţi aminteşti în fiecare zi aptitudinile preţioase cu care ai venit aici şi pe care le-ai pierdut pe drum. Ce banal ar fi dac-aş desena un curcubeu! Un curcubeu-clişeu!
De fapt, e treaba mea, secretul meu.

O zi de sau cu auto(PA)rtret Anamariadeleanu
O dimineață obișnuită. Părul, cu aceeași culoare, năravul, la fel, ochii cer puțin rimel, paloarea ceva fard, restul se rezolvă cu o gură de cafea. La radio se vorbește despre un mare cutremur, iau telecomanda și văd imagini de coșmar; privesc instantaneu spre lustră și îmi fac cruce, dar gîndesc egoist – este acolo, departe. Trebuie să plec. La chioșc găsesc revista cu DVD. La Biserică aprind trei lumînări – la Vii, firește. Seara, deschid tv-ul și simt acel ”dulce și amar” pe care-l voiam uitat. Butonez, încercînd să înțeleg dincolo de imagini : calendarul îmi amintește de Vezuviu, dar și de gara din Madrid și înțeleg : este mirarea și admirația față de organizarea, intervenția și încrederea tranmisă celorlalți că greul va fi depășit.

Tîrziu, urmăresc, ba chiar privesc cu plăcerea de prima dată filmul de pe DVD: All about Eve. Deaspre mine, cam atît – am ieșit cam mult din cadru.

ScrisoareCarmen Negoita
Câteva crengi golaşe îmi amintesc că iarna abia a trecut. Mi-ar plăcea să le văd înmugurind pentru că atunci aş şti că eşti mai aproape de mine. Îţi scriu. Din nou. Şi totuşi altfel. Departe de un monitor ce a reuşit să apropie depărtările. Şi atât de aproape de aceleaşi cuvinte, ce se transformă uneori în semne de întrebare, iar alteori înfloresc pe marginea unui sens lăsat pe jumătate scufundat în orizontul în care te ascunzi. Soarele se joacă neastâmpărat pe marginea foii. Vrea să mă convingă că primăvara este aproape. Să-l cred?

Deconectare Laura Driha
Deconectare. Pana de curent. Cinci minute sunt indeajuns sa visezi? Se pare ca da.
Imi dezlipesc ochii de pe ecranul verde si inaintea mea statea cuminte el. In spatele ferestrei, din curtea inghesuita ordonat, un semineu batran asteapta vara. Ma priveste posomorat de-atata frig, de-atata iarna si parca mirosul delicioaselor prajeli imi tulbura simturile. E Vineri si un gratar neaprins imi face cu ochiul.
Munca dauneaza grav sanatatii? Cu siguranta…

Lumină Bogdan Onin
În fața mea, o fereastră mare, zăbrelită cu umbre mișcătoare, decupate de linii moi și pufoase de lumină. Dincolo de ea, un drum de piatră care se-ncălzește în soarele strălucitor. Pare să stea liniștit, în așteptarea micului grup ce va ieși curând de la biserică. Câțiva copii se aleargă pe covorul de iarbă, vizibil acum după topirea zăpezii. Forfota momentului e marcată de zâmbete calde și strângeri viguroase de mână. Parcă nici hainele bune – de duminică – nu mai sunt atât de groase. A venit primăvara.

Galben intens LadyA
15 minute. Ultima etapă înainte de citirea rezultatelor. Privirea îi alunecă de la monitor la plăcuţa cu godeuri. Începeau să prindă diferite nuanţe de albastru. Cam albastru unul dintre godeuri. Numără în gând. Nu, nu era un calibrator! Oftă. Mai puţin de un minut. Ochii se plimbau într-un balans nehotărât de la masă la fereastră. Apusul soarelui colora orizontul, cenuşiu proiectându-se pe clădirea spitalului de vis-à-vis. Cronometrul o trezi. Pipetă rapid. STOP! Galben intens. Fără speranţă?!

Primavara! Lady A
Mirosul de primăvară se strecura în dormitor. Proaspăt. Degetele de la picioare nu erau acoperite. Le simţea reci şi, totuşi, fierbinţi. Le privi mai atent. Erau bine definite, mult prea albe, cu unghii culoarea cenuşii de trandafir. Le mişcă putin. Furnicături. Zâmbi şi începu să deseneze dorinţa cu gândul înmuiat în mireasma primăverii. Împinse laptopul spre marginea patului. Avea nevoie de spaţiu. Se lăsă pe spate şi se dezveli. Răcoarea primăverii o prinse în cerc. Respiraţia era sacadată.

Lăsă totul baltă Camix
Lăsă totul baltă. Nu avea rost să se mai îngrijoreze pentru răspuns. Deasupra ecranului, ochii începură să-i joace de oboseală; şi relaxare în devenire. Teora. Macmillan. Dicţionar de sinonime. DOOM. Bine că nu Doom Rock. Ascultă odată o piesă Doom Rock trimisă de o fată şi simţi că i se scufundă sufletul undeva de unde nici Creatorul nu o mai putea scoate dacă mai rămânea. După vreun minut o opri. Lawrence Durrell. Minerale. Cuarţ. Amestist. Întotdeauna o relaxare să le privească. Munca unui Creator, de bună seamă şi nu a oricui.

GheișaLeeDee P.
Nu-mi pot lua ochii de la femeia din fața mea. Trăsăturile ei delicate, de asiatică, mă absorb cu totul și las baltă notebook-ul deschis cu intenția de a-mi consemna câteva dintre impresiile provocate de călătoria pe meleagurile nipone. Gândul îmi zboară la Chiyo Sakamoto, gheișa din romanul lui Arthur Golden și mă întreb înfiorat, ce taine se pot ascunde în spatele ochilor calmi, ai necunoscutei. Simt zguduitura puternică și, în primul moment, am convingerea că este doar efectul visărilor mele…

FIX 500.
Îngeraşul păzitor – starsgates
Boltă – Călin
Spartacus – Dan
Gheisa – LeeDee P.

Depăsesc 550 semne:
O zi de sau cu auto(PA)rtret – Anamariadeleanu

10/03/2011

AutoPArtret. Regulament

AutoPArtret este un concurs de proză arhiscurtă organizat de blogul „PA-uri si mirări”, după o idee venită în timpul unei discutii (detalii aici).

Participantii sunt rugati să scrie, în termenul prevăzut de fiecare etapă (3-4 zile), texte de aproximativ 500 de semne (sunt admise si texte care ajung la cel mult 550 de semne). Textele vor fi aduse la cunostina organizatorului (subsemnatul) prin intermediul unui comentariu la postarea care anuntă etapa. Comentariul poate contine textul propriu-zis sau/si link către acesta, dacă a fost postat pe blogul personal al autorului.

Jurizare. La finalul fiecărei etape va exista o sesiune de jurizare, la care sunt invitati să participe cât mai multi cititori ai acestui blog, fie că au, fie că n-au texte înscrise în concurs. Pe baza punctajelor obtinute vom alcătui un clasament de etapă (al PA-urilor), iar pe baza clasamentelor de etapă vom aduce la zi clasamentul general al PAutorilor.

Punctajele.
Astfel, PA-ul de pe locul I în clasamentul de etapă aduce 10p autorului (în clasamentul general).
Locul al II-lea în clasamentul de etapă aduce 8p autorului (în clasamentul general).
Locul al III-lea în clasamentul de etapă aduce 7p autorului (în clasamentul general).
Locul al IV-lea în clasamentul de etapă aduce 5p autorului (în clasamentul general).
Locul al V-lea în clasamentul de etapă aduce 4p autorului (în clasamentul general).
Locul al VI-lea în clasamentul de etapă aduce 3p autorului (în clasamentul general).
PAutorul care are cel putin un text care a primit cel putin un vot în clasamentul de etapă primeste 2p în clasamentul general.
PAutorul care a scris cel putin un text (chiar si după deadline), dar n-a primit niciun vot, primeste 1p în clasamentul general.

REGULA CELUI MAI BUN PA. La finalul unei etape, un autor va puncta cu un singur PA (cel mai bine plasat în clasamentul de etapă) în clasamentul general, indiferent câte PA-uri ar fi înscris în etapa respectivă.

BONUS.
– Textele de fix 500 de semne aduc autorului un bonus de 1p în clasamentul general. Acest bonus este cumulativ. Astfel, dacă un autor publică n PA-uri de fix 500 de semne într-o etapă, va primi un bonus de n puncte în clasamentul general.
– Fiecare text care depăseste un anumit număr de voturi aduce autorului bonusuri în clasamentul general, astfel:
10-19 voturi = 1p
20-29 voturi = 2p
30-39 de voturi = 3p
40-49 de voturi = 4p
etc.

Premiile.
– Deocamdată, de ordin moral: câstigătorul concursului (locul 1 în clasamentul general final) îsi câstigă locul pe Pagina de onoare.
– Dacă veti fi de acord, câstigătorii de etapă vor fi felicitati pe blogurile voastre, cu pinguri aducătoare de puncte în Zelist, PageRank samd.
– Fiecare PAutor care a participat vreodată la vreun concurs de proză arhiscurtă orgaizat de acest blog va primi un punctaj (căruia ar putea să-i corespundă un rang) – idee în lucru 😉

OBSERVATIE.
Participarea la concurs nu e conditionată de înscrierea în prealabil pe lista de PAutori.

NOTĂ.
În caz de nelămuriri, acest regulament poate fi completat.

IMPORTANT.
M-as bucura să participe la acest PAconcurs foarte multi cititori ai acestui blog si as fi încântat să vină în PAfamilie numerosi PAutori noi.
Îi invit pe mai vechii prieteni în ale prozei arhiscurte: Carmen Negoită, MeetTheSun, Dan, Victor, Laura Driha, Călin, Simion Cristian, Sictireli, Petra, Mariana, geocer, Emilia, Bogdan Onin, Teodora, Serafim, dragoselu, LeeDee P., LadyA, Gina, Stela, LePetitPrince, Ioan Bistriteanul, Gabi, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Caligul, ajnanina, Adela, Leo, Anca Vrânceanu,

dar si pe
Geanina, Teo Negură, Yigru Zeltil, Naivul, Silavaracald, Năbădăiosul, Gabriela Elena, AnaMariaDeleanu, zalmo, Nea Costache, g1b2i3, daurel, dAImon, Andi Bob, Anca, ajnanina, fosile, Ion, injineru .

si, desigur, astept contributii de la
Roxana, Alex Mazilu, Costin Comba, Eugen Andronic.

UPDATE.
Dati sfară-n tară!