1. Primul concurs organizat pe acest blog, Omul transparent, a fost câştigat de Cristian Lisandru. Iată bijuteria lui:
Premiul dorit
Autor: Cristian Lisandru –2009/iunie
Premiul cel Mare
Este ploaia privirilor…
Ea cade peste gândurile aşternute
În amurg,
Atunci când te lupţi cu tăcerile
Şi laşi vorbele să devină
Semne negre pe foaie albă…
Premiul cel Mare
Este bucuria de a şti
Că există comunicare
Într-o lume în care oamenii
Devin enclave
Şi uită să interacţioneze…
Premiul cel Mare
Este satisfacţia interioară
Indusă de certitudinea
Că ideile frământate cu mâinile goale
Nasc mesaj înţeles
Care are gust de pâine coaptă
Pe vatra sufletului…
Propun să întindem
În locul covorului roşu
Un Covor de Gânduri Bune,
Pentru a pluti peste ele
Fără să le agresăm
Fragilitatea…
2. Leo a câştigat concursul de PAverbe. O felicit şi îi mulţumesc pentru entuziasm şi talent. Le mulţumesc tuturor participanţilor. Mai jos, unul dintre LeoPA-urile remarcabile cu care Leo a câştigat etapa „Nu tot ce zboară se mănâncă”:
Souvenir
Nici caiete şi nici haine nu aveam pe-atunci. Iarna, îmi făceam lecţiile la lumânare, în singura cameră încălzită din casă : bucătăria. Mama pregătea tăcută fiertura şi eu îi spuneam : ”Ai să vezi tu !… O să plec în lume şi o să devin cineva !”.
Mama râdea amar şi-mi spunea : ”Esti necopt, viaţa nu e aşa de uşoară, nu tot ce zboară se mănâncă !”.
Azi săruta fotografia de pe noptieră ca pe o icoană – mă înfăţişează pe mine la picioarele Turnului Eiffel – şi nu-şi mai aminteşte de acele vremuri
3. PAfoto a fost un concurs fabulos. L-a câstigat Leo, în fata căreia îmi dau jos pălăria. Iată PA-ul ei din ultima etapă, o încântare:
Marile iubiri se-ntâlnesc din întâmplare
Prozei arhiscurte
Te-ntâlnii umblând prin lume
Nu-ţi spuneam atunci pe nume
M-ai poftit să stau la glume
Şi am stat.
Aşa scurtă şi-ndrăzneaţă
Mi-ai sărit taman în faţă
Şi mi-ai zis : Ia-mă pe viaţă !
Şi te-am luat !
De atunci, la ceas de seară,
Îmi tot sari din călimară…
4. Al patrulea concurs, poate cel mai complex, în orice caz cel mai lung, a fost câstigat de Mariana, care a dat dovadă de o constantă excelentă. O felicit si public mai jos unul dintre cele mai apreciate PA-uri ale ei.
Dor
Auzisem că o să vii şi mă tot ridic pe vârful picioarelor când văd mulţimea mişcându-se ca un val de mare. Un murmur şi o mişcare vălurindă îmi atrag privirea. Mă apropii cu teamă. Mă opresc gândindu-mă că aşa poate mă vei vedea şi vei şti că Te aştept… Dar ei nu Te lasă. Alerg pe o colină. Cobor din nou mai mult rostogolindu-mă… Alerg iar spre mulţimea în mişcarea-i haotică. Nu Te văd, dar Te simt, Îţi simt valul de pace ce vrea să mă cuprindă. Cu o ultimă speranţă mă ridic pe vârful picioarelor şi Te zăresc doar pentru o clipă… Un chip de lumină, cu raze blânde în priviri, cu un surâs trist, m-a făcut în clipa aceea să doresc Cerul. Cu inima în palme, am devenit apus pentru Tine, pentru ca a doua zi să răsar din nou…
5. Leo a câstigat un nou concurs de proza arhiscurtă, Orasul PA. E, deja, clasic! 😉 O felicit din inimă si vă arăt mai jos un PA-poem care mi-a plăcut mult:
Transport în comun
Nici nu ştiu cum nimeresc
La înghesuială!
Asta nu e viaţă, e
Doar o chinuială!
Ce să-i faci! Când eşti grăbit,
N-ai din ce alege.
Taci şi-nghiţi, s-ajungi la timp,
Se subînţelege!
Dă-te, dom’ne, mai aşa,
Mă calci pe bombeu!
Fir-ai tu! Mi-ai agăţat
Fusta din jerseu!
Ajutor, hoţul! L-am prins
Cu mâna-n poşetă!
Zău că-ţi vine uneori
Să-ţi iei bicicletă!
Cică, printre călători,
Circul-o legendă
Că, de n-ai bilet, împuşti
O ditai amendă.
Rog, biletul la control!
N-ai bilet, drăguţă?
Nea şofer conduce parcă
Mână o căruţă!
Ar fi timpul să cobor!
Staţie nu face?
Nu sta-n uşă, puişor,
Dă-te mai încoace!
6. Cel de-al șaselea concurs, Cinci săptămâni în palon, a fost câștigat de un nou-venit în lumea prozei arhiscurte: Ion Toma Ionescu, un poet surprins de faptul că a fost sedus de proză! Iată, mai jos, un PA al câstigătorului (care a alcătuit un lant PA), pe care l-am aranjat sub formă de poem, ceea ce e:
Altădată povestea
Într-o altă zi
ar fi vrut să facă un duş.
Mi-a cerut
în vorbe puţine
o pijama sau un tricou.
Nu era apă.
S-a dezbrăcat
fără jenă
descoperindu-şi sânii rotunzi.
Clipele deveniseră lungi
ca degetele-i încremenite
pe nasturii cămăşii
ce nu doreau să se încheie.
Şi-a pus capul pe pernă
şoptindu-mi că e
bătrână şi obosită.
S-a cufundat în somn
ca într-o apă adâncă.
Am împins-o
pe plajă
către perete.
Căldura trupului
degaja o mireasmă
de sare.
Ţipetele ciudate ale pescăruşilor
pătrundeau prin geam.
7. Bogdan Onin a câştigat concursul de proză arhiscurtă AutoPArtret. Un câştigător merituos, pe care mă bucur să-l numesc nu doar prieten al prozei arhiscurte, ci şi foarte iscusit creator de. Mai jos, un exemplu:
Alb – perlă
Prin ferestrele mari, lumina inunda spațiile generoase și le ajuta să formeze umbre și suprafețe, delimitându-le elegant în camere, culoare și scări. Albul pereților era accentuat de lumina naturală, iar textura lăptoasă din jurul ei părea să se apropie de ceea ce-și imagina că s-ar afla în interiorul unei perle. Mintea i-o luase la goană închipuind detalii și aranjamente pentru întregul decor.
”Îți place?” Vocea lui o făcu să se întoarcă, să-i privească pe amândoi.
Surâse aprobator, în timp ce țesea planuri pentru casa ce devenise acasă.
8. LePetitPrince a câştigat concursul PAfoto’.
Mai jos e un PA-poem cu care autorul ne-a încântat (aici e fotografia de la care a pornit totul):
Penel, culoare, om
Clopotele bat ora sase dupa amiaza
Turistii din oras mor de cald si ofteaza
Apoi se strang in grup pe tarm sa prinda briza
Doar pictorul e singur – el cu muza.
Marea acum se strange, acum se rasfira din nou
Pictorul vrea s-o prinda intr-un tablou.
A dat in parg albastru marea, asa cum stie,
Iar soarele, pe-alocuri, o face argintie.
El, pictorul, o vede exact asa cum este
Si tot asa cum este el o si zugraveste.
Penel – culoare – om – o inclestare darza.
Omul a castigat: marea a trecut pe panza.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 